Tragedia inundațiilor catastrofale din nordul Moldovei a evidențiat falimentul instituțiilor statului în ochii românilor și neîncrederea cetățenilor afectați față de clasa politică de la putere, precum și incapacitatea sistemului de a reacționa prompt. Amânarea alegerilor din 6 decembrie 2024 a creat o prăpastie uriașă între popor și clasa conducătoare, similar cu situația din 1907, descrisă genial de Constantin Dobrogeanu-Gherea în lucrarea „Neoiobăgia”. Marea masă a românilor sunt, în fapt, „iobagii” unei supra-caste politice subțiri de privilegiați.
Românii percep sistemul ca fiind o supra-castă subțire de bogați și privilegiați care emit legi în interesul propriu, doar pentru ei. S-a dovedit că reforma guvernului Ilie Bolojan s-a oprit la primul pachet de măsuri de austeritate, adică la a lua doar de la cei săraci, de la majoritatea românilor. S-a luat de la cei cu un venit pentru a se da celor cu venituri multiple. Sinecurile, privilegiile, pensiile speciale, cumulul și pensionarea anticipată a oamenilor din sistem, cu scopul de a se reangaja apoi la stat, au rămas intacte, la fel ca și privilegiile magistraților, cele mai mari din lume, nu doar din Europa. Când PSD-ul a simțit că premierul Ilie Bolojan vrea să se atingă chiar firav de sinecuri, CA-uri și pensii speciale, activul socialist s-a revoltat, argumentând că sunt „contracte beton”, că trebuie respectată legislația și Constituția. Iar reforma s-a oprit. Așadar, reforma bugetului va continua să se facă tot pe seama românilor săraci, cu venituri modeste, și pe spinarea pensionarilor majoritari cu pensii mici, pentru a menține privilegiile tinerilor pensionari speciali cu cumul și sinecuriștilor de partid, precum și păstrarea banilor pentru partid. În acest timp, în timp ce se taie de la românii săraci și de la pensionarii săraci, USR își plasează oamenii în CA-uri pe bani foarte mulți. Clasa politică coruptă și partidele de la putere nu au învățat nimic din alegerile din noiembrie anul trecut. Ca de obicei, „sătulul nu-l crede pe cel flămând”.
Așadar, nu a fost o surpriză faptul că, după inundațiile catastrofale de la Broșteni, reprezentanții puterii nu au venit să-i viziteze pe românii sinistrați. Călin Georgescu, candidatul la prezidențiale care ar fi câștigat alegerile din decembrie 2024, a profitat de situație și i-a vizitat pe românii loviți de calamitate, ale căror case și întreaga avere au fost luate de ape. A fost primit cu dragoste și entuziasm, în timp ce reprezentanții puterii au ignorat situația prin absența fizică. De frică? Premierul Ilie Bolojan a organizat doar o ședință de guvern în care s-a emis o hotărâre prin care să fie acordată suma de 30.000 lei pentru cei care și-au pierdut casele. Nicușor Dan, ca președinte, a preferat doar să tacă, nici măcar nu a avut curajul să apară în zonă, astfel că fostul candidat Călin Georgescu s-a putut desfășura în voie. A dat cu lopata îmbrăcat în blugi și încălțat cu cizme de cauciuc. A pus mâna pe rămășițe de mobilier și a evacuat gunoaie din fostele curți, în fața zecilor de cameramani ai presei și a activului AUR înarmați cu telefoane mobile. A fost o victorie de imagine pentru Călin Georgescu, care a reintrat în arenă, deși părea că se retrăsese definitiv în urma discursului din luna mai a.c.
Călin Georgescu a profitat de calamitate ca un politician abil și a mers să dea o mână de ajutor simbolică. În astfel de nenorociri, o îmbrățișare sau o vorbă bună înseamnă chiar mai mult decât un ajutor de stat rece și birocratic pentru oamenii aflați în suferință. Premierul Ilie Bolojan și președintele Nicușor Dan trebuiau să fie în mijlocul sinistraților pentru ca poporul să simtă că reprezentanții lui le sunt alături. Lipsa primilor oameni în funcții din statul român din mijlocul sinistraților a adâncit și mai mult falia dintre românul de rând și supra-casta subțire de la putere. Călin Georgescu, prin prezența sa simbolică în mijlocul românilor loviți de calamitate, a obținut o victorie simbolică pentru fostul candidat la președinție. A arătat românilor cum trebuie să se poarte un președinte când poporul său este în necaz. Entuziasmul cu care a fost primit indică și o anumită nostalgie a românilor față de vremurile când fostul președinte comunist Nicolae Ceaușescu era în mijlocul românilor în timpul inundațiilor din anii ’70 și la cutremurul din 1977. Cineva a spus în timpul vizitei lui Georgescu de la Broșteni că de ce nu este prezentă armata să sprijine populația sinistrată să-și refacă gospodăriile. Teza armata în mijlocul poporului este actuală la români ca în 1989.
Călin Georgescu a profitat din plin de această nostalgie a românilor din vremea comunismului ceaușist de după 1968, dar și de nevoia simbolică de „tătuc” protector al românilor. Poporul român apreciază un om care vine, propagandistic, și le dă mâna sau îi îmbrățișează, mai mult decât niște guvernanți sau președinți care stau ascunși în birourile reci de la Palatele Victoria și Cotroceni. Prin ieșirea de la Broșteni, profitând și de nostalgia românilor după epoca ceaușistă, conform sondajelor de opinie recente, Călin Georgescu devine simbolic un fel de „Nicolae Georgescu”, un președinte de facto al românilor nostalgici după vremurile când conducătorul, ca un „tătuc”, venea în mijlocul românilor loviți de soartă să-i ajute sau să le ofere o vorbă bună. În plus Georgescu le vorbește și de Dumnezeu. Vizita lui Călin Georgescu de la Broșteni și tăcerea puterii mărește și mai mult falia dintre românii săraci și majoritari și supra-casta politică înglodată în sinecuri și privilegii de la București. Serviciile secrete românești, care au un buget mai mare decât serviciile secrete ale Poloniei sau Franței, nu au capacitatea de a gestiona situația, agenții noștri fiind prea ocupați cu pensionările la 45 de ani ca să se reangajeze apoi tot la stat, ca să mai se preocupe de salvarea țării. Poporul român, izolat, sărăcit și exasperat de inechități, privilegiați și inegalități strigătoare la cer, a ajuns la implozie și conflict civil. Cine vrea asta? Așa cum am mai scris în decembrie anul trecut: amânarea alegerilor din decembrie 2024 a împărțit poporul român în două tabere, iar ruperea țării în două va duce la falii tectonice geopolitice care vor arunca România între Moldova Mare și Ardealul prizonier în condominium. Politica egoistă a castei de privilegiați va duce în final la destructurarea țării. Doar anularea privilegiilor sinecuriste, a inegalităților și inechităților sociale, precum și restaurarea democrației și libertății, va salva România de la desființare. Țara noastră e în pericol să dispară la granița ruso-ucraineană. Trei ani trebuie reținuți simbolic din secolul XX de cei inițiați ca să nu se întâmple asta: 1962, 1968, 1989.
Ionuț Țene