Îmi place să scormonesc prin revistele de specialitate articole și documente inedite despre istoria Clujului din perioada comunistă. Recent am dat peste un articol interesant intitulat „Reuniunea de constituire a filialei Cluj a Societății «Prietenii Muzeului Bălcescu», 2–3 decembrie 1972”, apărut în ”Studia et Acta Musei Nicolae Bălcescu”, în 1976. Interesant e că directorul muzeului memorial „Nicolae Bălcescu” din Bălcești, jud. Vâlcea, era istoricul Horia Nestorescu Bălcești, care după 1990 va deveni șeful marii loji naționale a masoneriei române, personaj pe care l-am cunoscut în anii ’80, când l-a vizitat pe tatăl meu acasă. El a fost primit festiv la Cluj în 1972 de întreaga lume academică și protipendada comunistă, care l-a omagiat pe marele revoluționar social și istoric Nicolae Bălcescu la 120 de ani de la moarte. La Cluj-Napoca s-au desfășurat atunci ample manifestări academice și social-politice, iar în curtea Liceului „Nicolae Bălcescu” din Cluj s-a dezvelit bustul de bronz al lui Nicolae Bălcescu, cu mult fast, operă din bronz a sculptorului Romulus Ladea, foarte la modă în acei ani, fiind autorul grupului statuar ”Școala Ardeleană”. Amplasat pe un soclu masiv de piatră la data de 2 decembrie 1972, monumentul lui Nicolae Bălcescu omagiază istoricul și revoluționarul pașoptist al cărui nume îl poartă fosta școală de fete din 1958. Interesant este cum regimul comunist a știut să-l aprecieze pe Bălcescu și să facă o punte de legătură între Universitatea clujeană și muzeul memorial din Bălcești, tocmai în anul ceremoniilor legată de 100 de ani de la moartea lui Avram Iancu. Pentru oficialitățile clujene Bălcescu și Iancu se reîntâlneau simbolic ca un arc peste timp la Cluj și în Munții Apuseni. Horia Nestorescu-Bălcești a fost invitat cu mare fast la Cluj din Vâlcea natală pentru a fi mentorul unui eveniment științific de amploare dedicat lui Bălcescu, care era perceput de ceaușiști ca un ideolog avant la lettre a național-comunismului.
Reuniunea de constituire a filialei Cluj a Societății „Prietenii Muzeului Bălcescu”, Cluj, s-a desfășurat în 2–3 decembrie 1972 și a fost un dublu eveniment științific și cultural dedicat personalității lui Nicolae Bălcescu, intitulat „Nicolae Bălcescu și Transilvania”. Manifestarea a inclus o sesiune omagială, precum și dezvelirea bustului lui Nicolae Bălcescu în incinta Liceului „Nicolae Bălcescu” din Cluj. Orașul era îmbrăcat în haine de sărbătoare. Așa știau atunci autoritățile clujene să-i omagieze pe cei doi foști prieteni revoluționari Avram Iancu și Nicolae Bălcescu. Evenimentul a reunit personalități marcante ale vieții academice și culturale, printre care prof. univ. dr. Ștefan Pascu, membru corespondent al Academiei și președinte al Secției de științe istorice din Cluj, și Horia Nestorescu-Bălcești, directorul Muzeului „Nicolae Bălcescu” din Bălcești, județul Vâlcea. Aceștia au subliniat în discursurile festive importanța manifestărilor cu dublă semnificație: științifică, prin cercetarea documentară riguroasă, și patriotică, prin promovarea valorilor naționale. S-a evidențiat caracterul educativ și cultural al inițiativei, menită să contribuie la circulația unor informații valoroase de istorie și cultură generală, precum și actualitatea exemplului de patriotism și internaționalism oferit de activitatea lui Nicolae Bălcescu. Inițiativa evenimentului este atribuită implicării constante a Muzeului „Nicolae Bălcescu” și a directorului său, care susținea activ promovarea memoriei marelui revoluționar. Inițiatorii au venit cu ideea constituirii Societății „Nicolae Bălcescu”, ca organizație cultural-științifică menită să păstreze și să valorifice memoria marelui patriot printr-o activitate amplă de cercetare, educație și popularizare istorică. Societatea își propune transformarea Muzeului „Nicolae Bălcescu” într-un centru științific și editorial activ, deschis publicului larg și cercetătorilor. Erau vremuri de entuziasm patriotic după seceta internaționalismului proletar din anii `50.
În ziarul local ”Făclia” din Cluj, la 1 decembrie 1972, sub forma unui interviu — „Nicolae Bălcescu și Transilvania” — se prezintă organizarea evenimentului „Zilele Bălcescu” la Cluj. Interviul era luat de reporterul Făclia, de la cotidianul local, lui Horia Nestorescu-Bălcești academicianului Ștefan Pascu, care era și rectorul Universității Babeș-Bolyai. Se sublinia deschiderea societății clujene cu acribie eo initio către toți cetățenii interesați de activități științifice și culturale, în spiritul tradițiilor unor instituții precum ASTRA din Transilvania. Un obiectiv important pe care îl susțineau cei doi istorici era întărirea legăturilor cu cercetătorii și publicul iubitor de istorie din Transilvania și Oltenia, precum și extinderea activității societății prin înființarea unei filiale la Cluj, cu acoperire regională. Profesorul Ștefan Pascu susținea că organizarea sesiunii științifice „Nicolae Bălcescu și Transilvania” era ”deschisă tuturor celor interesați de trecutul patriei”, adresând o invitație specială profesorilor de istorie și literatură română pentru participare activă. Se sublinia că membrii societății beneficiază de dreptul de a-și publica lucrările științifice în anuarul muzeului și în alte tipărituri ale acestuia. Erau precizate în interviu și condițiile de aderare la societate: respectarea statutului, iubirea față de patrie și istoria națională, susținerea idealurilor pentru care au luptat înaintașii, precum și plata unei cotizații anuale minime. În ansamblu, istoricul clujean Ștefan Pascu evidenția caracterul patriotic, educativ și științific al inițiativei, care urmărește implicarea activă a comunității în promovarea valorilor naționale. Sunt evidențiate legăturile lui Nicolae Bălcescu cu intelectualii și revoluționarii din Transilvania. Printre subiectele de interes se numără viziunea sa politică asupra Ardealului, prezența sa în istoriografia maghiară și receptarea operei sale în regiune. Horia Nestorescu-Bălcești anunța, de asemenea, că lucrările prezentate vor fi reunite într-un volum intitulat ”Bălcescu și Transilvania”. Totodată, la Biblioteca Universitară din Cluj se informa că va fi deschisă o expoziție documentară dedicată revoluționarului român. Erau ani în care patriotismul nu era ocultat de stat. Ca și copil țin minte cărțile monografice tipărite de regim în condiții de lux despre revoluționarul european Bălcescu.
Sesiunea științifică debuta sâmbătă, 2 decembrie 1972, la ora 10:00, în prezența unui numeros public entuziast. Organizatorii, reprezentați de academicianul Ștefan Pascu, ofereau cazare gratuită participanților din alte localități pentru cele două zile ale sesiunii. Programul includea o excursie duminică, 3 decembrie, în Munții Apuseni, cu o vizită la Muzeul memorial „Avram Iancu”. Discursul de deschidere a evenimentului festiv a fost rostit de Roman Morar (secretar al Comitetului județean Cluj al P.C.R. în 1972). Cu ocazia inaugurării noii filiale culturale din Cluj, dedicată memoriei lui Nicolae Bălcescu, el sublinia că evenimentul răspunde chemării lui Nicolae Ceaușescu de a cultiva „dragostea față de trecutul de luptă al poporului” și valorile istoriei naționale. Nicolae Bălcescu este descris ca „figura cea mai luminoasă” a Revoluției de la 1848, un erudit și un vizionar care s-a dăruit libertății și prosperității naționale. Orașul este ales pentru această filială datorită „școlii sale istorice excepționale” și legăturii istorice directe, Bălcescu vizitând Transilvania în încercarea de a uni forțele revoluționare române cu cele maghiare. Nomenclaturistul evidenția convingerile democratice ale lui Bălcescu și promovarea „frăției dintre toate forțele asuprite”, indiferent de naționalitate, citându-l pe istoricul francez Jules Michelet pentru a-i sublinia geniul.
Discursul rostit de Horia Nestorescu-Bălcești (secretar al Societății „Prietenii Muzeului Bălcescu”) cu ocazia acordării titlului de membru de onoare istoricului și profesorului Ștefan Pascu reprezintă un autentic cursul festiv, cel mai important, și a fost rostit pe 2 decembrie 1972 la Cluj, prin care istoricului și rectorului Ștefan Pascu îi era decernată calitatea de membru de onoare al Societății „Prietenii Muzeului Bălcescu”. Era evidențiat cu abnegație și elogios rolul de coordonator al profesorului Ștefan Pascu pentru proiecte științifice de amploare, precum primul volum românesc de demografie istorică (Populație și societate), corpusul documentar ”George Bariț și contemporanii săi” (12 volume) și lucrări fundamentale despre Răscoala lui Horea și Revoluția de la 1848. Meritele academice și administrative erau glorificate, iar istoricul vâlcean sublinia în discursul său activitatea de excepție a lui Pascu ca rector al Universității clujene, subliniind contribuția sa la prestigiul „școlii erudite a istoriei clujene” și publicarea monografiei dedicate acestei instituții. Ștefan Pascu este descris de Nestorescu – Bălcești ca un „entuziast propagator al istoriei naționale”, prezent la mari evenimente comemorative. Discursul reflectă în subsidiar limbajul epocii, menționând rolul lui Ștefan Pascu în transmiterea „mesajului dragostei de patrie” și a „cuvântului partidului” în România socialistă. Erau ”căderi” ideologice obligatorii în discursul epocii, Istoricul vâlcean arăta că societatea își exprimă mândria de a-l avea printre membrii săi pe profesorul clujean, descris ca un „dascăl, om de cultură și animator al vieții universitare”. S-a subliniat valoarea studiilor și sintezelor sale istorice, care au servit drept „călăuză prețioasă” pentru formarea tinerelor generații de specialiști. Istoricul vâlcean trecea în revistă debutul din 1943 prin publicarea unui manuscris inedit al lui Alexandru Papiu Ilarian, precum și rigoarea sa științifică formată la „școala documentului istoric”. Horia Nestorescu-Bălcești enumera lucrările fundamentale semnate de Ștefan Pascu, printre care: ”Istoria Transilvaniei”, ”Răscoalele țărănești în Transilvania”, ”Adunarea Națională de la Alba Iulia”, ”Voievodatul Transilvaniei”. E de remarcat că Nestorescu-Bălcești arăta vă Pascu ca și rector al Universității din Cluj a făcut din instituția universitară clujeană un „lăcaș de cultură națională și europeană”, o adevărată alma mater.
Discursul a fost încheiat de istoricul vâlcean cu înmânarea diplomei de membru de onoare și a Medaliei Societății „Prietenii Muzeului Bălcescu”, alături de urarea tradițională academică „Vivat! Crescat! Floreat!”. Cu discursul lui Nestorescu-Bălcești, istoricii vâlceni fermecaseră lumea academică clujeană. De remarcat însă era și structura de conducere și lista de membri ai Filialei Cluj a Societății „Prietenii Muzeului Bălcescu”. Filiala era condusă de personalități marcante ale lumii academice clujene, președinte: prof. univ. dr. docent Camil Mureșan. Vicepreședinți: conf. univ. dr. Iosif Kovacs și prof. Eugen Bogdan. Secretar: Ioan Chindriș (istoric literar, viitorul director al Academiei Române Cluj). Componența membrilor reflectă un amestec de academicieni, profesori și reprezentanți ai administrației locale din județele Cluj și Alba. Din mediul universitar și de cercetare, amintesc pe Avram Andea (Universitatea Babeș-Bolyai) și dr. Sabin Bellu (Institutul de Istorie și Arheologie). Iar din sfera cultural-muzeală: Pamfil Albu (directorul Muzeului Etnografic Lupșa). Unii dintre membri societății de atunci mi-au fost profesori la facultatea de istorie în anii ’90. Erau reprezentanți și din învățământul preuniversitar, ca Eugen Bogdan (directorul Liceului „Nicolae Bălcescu”), Ioan Bota și Melinte Baciu, precum și din administrația locală: Vasile Baciu (primarul comunei Jucu de Jos). Această listă exhaustivă demonstrează interesul larg, de la nivel universitar până la nivelul comunităților rurale, pentru promovarea moștenirii istorice a lui Nicolae Bălcescu. Lista includea și specialiști din varii domenii academice și culturale, precum cercetători și documentariști de la Institutul de Istorie și Arheologie (Ileana Bozac, Gheorghe Cipăianu, Konrad Gündisch), cadre universitare de la Universitatea Babeș-Bolyai (dr. Aurelia Bunea, conf. dr. Cserti Elek, dr. Nicolae Edroiu) și muzeografi de la Muzeul de Istorie al Transilvaniei (Magdalena Bunta, Nicolae Cordoș, Petru Jambor) și de la Muzeul Țării Crișurilor din Oradea (Sever Dumitrașcu). Sunt menționați redactori de la Studioul de Radioteleviziune Cluj și de la ziarul local ”Făclia”, alături de numeroși profesori de liceu și școală generală din județele Cluj și Alba. Aceste nume de personalități arătau interesul local pentru memoria revoluționarului Nicolae Bălcescu, lucru astăzi ignorat de autorități și de marele public. Articolul din publicația științifică vâlceană evidenția colaborarea strânsă între universitate, muzeele de istorie, filiala Academiei R.S.R. și unitățile de învățământ locale. În 1972, Bălcescu, prietenul lui Avram Iancu, era prețuit la Cluj, care nu era încă și Napoca, iar frăția istoricilor vâlceni și clujeni era o paradigmă istoriografică recunoscută.
Ionuț Țene