Iulia Cociubă își arogă meritul într-un mod egoist, că a fost singură în obținerea rezultatelor ei bune la învățătură, ceea ce nu este adevărat. Alături de ea, în cei 12 ani de școală, au fost învățătorul, profesorii, conducerea școlii și, nu în ultimul rând, famila și Dumnezeu. Să declari, că tot meritul ți se datorește doar ție arată un doar egoism feroce, o mândrie luciferică și un individualism futil și auto-distrugător. Desigur se pornește de la premise care pot fi corecte, că învățământul românesc nu e bun, nu e perfect, în fine, dar ce este perfect? Desigur trebuie multe lucruri îmbunătățite, dar ca să critici dur un sistem care te-a făcut șefă de promoție și să nu recunoști meritul profesorilor tăi, arată doar ingratitudinea unei tinere care nu știe ce este valoarea, recunoștința, modestia, lucruri care îți descoperă adevărata față a caracterului sau lipsei de caracter. Și când să critici trebuie să găsești momentul, nu la o festivitate de absolvire. Dovedește că doar confunzi planurile în viață. E o modă în ziua de azi să fi nerecunoscător față de școală, familie, tradiție, istorie și țară. Pare un discurs a unui om fără loialitate. Mi-a plăcut odată, când un director de liceu din Cluj-Napoca mi-a spus că ei la școală vor să facă din elevi oameni de onoare și caractere. La acest capitol, eleva șefă de promoție din Ineu este din păcate repetentă. În timp ce îi ascultam discursul auto-suficient, mă gândeam la modelele recunoștinței lui Octavian Goga față de învățătoarea sa din poezia ”Dăscălița”, la ”Domnu Trandafir” sau ”Popa Tanda” și la atâtea exemple de recunoștință a unor mari scriitori față de profesorii lor. La acest capitol Iulia Cociubă a căzut examenul vieții și caracterului. Ea este azi promovată pe rețelele de socializare, nu întâmplător, de o mentalitate progresistă ”europeană”, că România și învățământul românesc sunt de ”rahat”, că nu este la noi ca în Olanda sau Finlanda, unde elevii vorbesc de părintele I și II și nu stiu încă ce sex să declare sau ce tip de drog să folosească. Acolo este un sistem de educație perfect Iulia? Acolo nu există conformism când nu ai voie să vorbești de subiecte tabu? Deci șefii de promoție, mai nou, au rolul de a scuipa acolo unde au învățat, ca apoi să fie racolați de universitățile de afară pentru a fi slugi la multinaționale? Acolo este cool? Aici în România educată suntem noi, românii, retrograzi, medievali și creștini înapoiați?
Este o generație nouă narcisistă. Această rețetă de defetism e arhicunoscută și Iulia Cociubă nu a învățat primul lucru pe care trebuie să-l facă un elev când termină școala: să mulțumească profesorilor, familiei și lui Dumnezeu, că a reușit să fie șefă de promoție. Sunt sigur că în clasa Iuliei sunt elevi mai la coada clasamentului, dar care cu emoție au știut să mulțumească ca au absolvit. De fapt ei sunt adevărați șefi de promoție, o generație a carcterului și onoarei de fi om și recunoscător. Modestia și recunoștința sunt cele mai frumoase valori ale umanității și creștinismului. Vanitatea nu te va duce nicărieri Iulia. Nu de una singură ai reușit cum poate crezi tu greșit. Mândria și autosuficiența întotdeauna sunt sterile și nu te duc nicăieri în viață. Speranța mea este că fiind tânără, Iulia, prin metanoia, ai suficient timp să te schimbi, ca să fi ca Goga sau Sadoveanu care au privit la învățătorii lor cu recunoștință și dragoste. Mândria egoisă nu te va duce pe drumul drept Iulia. Doar posibil să devi o altă slugă perfectă la o companie mare sau un pseudo-model de cetățean mancurtizat rupt de rădăcini, morală și valori durabile.
Ionuț Țene