Unii istorici, chiar dacă nu s‑au născut în Ardeal, odată adoptați de acest spațiu de complementaritate devin „mai ardeleni decât ardelenii”. Este și cazul istoricului din Moldova noastră, Vasile Ciobanu, care, prin studiile și cariera construită la Sibiu în mediul științific și universitar, a devenit un istoric al orașului cu origini săsești. Mai mult, a ajuns exponentul și purtătorul de cuvânt al istoriografiei specializate pe trecutul germanilor din Ardeal. Dr. Vasile Ciobanu s‑a născut la 13 decembrie 1947, în comuna Bălțați, județul Iași, și este un istoric cu o carieră îndelungată în cercetare, învățământ universitar și activitate editorială, cunoscut îndeosebi pentru studiile privind istoria germanilor din România, istoria orașelor și istoria elitelor în secolul XX. A urmat școala generală în Bălțați și liceul la Târgu Frumos, apoi a absolvit în 1971 Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, specializarea Istoria României. A susținut teza de doctorat în 1999 la aceeași universitate — ”Contribuții la cunoașterea istoriei sașilor transilvăneni 1918–1944” — lucrare publicată ulterior și recompensată cu Premiul „George Barițiu” al Academiei Române. În perioada 2011–2013 a fost bursier al programului POSDRU la Academia Română, derulând un postdoctorat pe tema Identitatea culturală a germanilor din România în perioada interbelică.A devenit un nume de referință pe această temă deși nu este saș la origine.
Din 1971, Vasile Ciobanu este cercetător la Institutul de Cercetări Socio‑Umane din Sibiu, iar în paralel a avut o carieră didactică îndelungată la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, unde a ocupat poziții de la asistent la conferențiar. Domeniile sale principale de interes sunt istoria minorităților naționale (în special a germanilor din România), istoria orașelor, istoria elitelor și istoria culturii, precum și bibliografia și editarea de documente. Are o producție științifică prolifică — numeroase volume de autor și coordonate, articole, recenzii și comunicări — și a coordonat/coorganizat multiple proiecte și simpozioane. Din 2001 este redactor‑șef al revistei ”Historia Urbana” și a contribuit activ în roluri editoriale și în consilii științifice, inclusiv la publicații internaționale. A deținut funcții de conducere academică și profesională (șefuri de catedră, președinții unor asociații de specialitate) și a participat la stagii de documentare și schimburi internaționale. Pentru studiul asupra sașilor transilvăneni (1918–1944) a primit Premiul „George Barițiu” (2004), iar contribuțiile sale au fost recunoscute și prin alte premii și volume omagiale. Este membru activ al unor societăți și asociații de profil din România și străinătate.
A deținut funcții de conducere academică la Sibiu: șef al Catedrei de Istorie Modernă și Contemporană (2002–2008) și șef al Catedrei de Istorie (1998–2000) la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. La nivel profesional, a fost membru al Consiliului Științific al Institutului de Cercetări Socio‑Umane Sibiu (1990–2018) și a ocupat poziții de conducere în organizații de specialitate: președinte al Comisiei de Istorie a Orașelor din România (2008–2018; anterior vicepreședinte 1997–2008 și secretar 1992–1997) și președinte al Asociației „Civitas Nostra” pentru studierea istoriei orașelor (2006–2018). Din 2006 este membru în comitetul de conducere al Societății de Studii Transilvane. A efectuat totodată stagii de documentare la Moscova, Berlin‑Est, Potsdam, Dresda, Gundelsheim am Neckar, München, Stuttgart și Freiburg; a beneficiat de bursă de documentare la Siebenbürgen‑Institut (Gundelsheim) oferită de ”Arbeitskreis für Siebenbürgische Landeskunde” (1994) și a participat la seminarii internaționale la Tübingen pe teme europene privind federalismul și unitatea europeană. Prin cercetările sale aprofundate asupra minorităților germane, editarea de documente, sintezele privind viața urbană și studiile despre elite, dr. Vasile Ciobanu a contribuit substanțial la dezvoltarea istoriei urbane și a istoriografiei minorităților din România. Activitatea editorială (Historia Urbana) și rolul său instituțional ca organizator de conferințe, coordonator de proiecte și formator de tineri cercetători au consolidat infrastructura științifică regională și națională.
Cercetarea asiduă s‑a materializat în numeroase cărți, studii, articole, recenzii și note. Vasile Ciobanu este autor unic al volumelor „Contribuții la cunoașterea istoriei sașilor transilvăneni. 1918–1944” (2001), „Germanii din România în anii 1918–1919” (Sibiu, 2013, 317 pag.) și „Identitatea culturală a germanilor din România în perioada interbelică” (București, 2013). În colaborare, a coordonat volumele „Partide politice și minorități naționale din România” (6 volume), lucrările „Unirea din 1918, act fundamental al istoriei României” și „Călimănești. Monografie istorică și etnografică”. Este colaborator, cu studii apreciate, la numeroase volume de profil și colecții de documente: „Județele patriei. Sibiu. Monografie” (1981), „Săliștea Sibiului — străveche vatră românească” (1990), „Enciclopedia română” coordonată de Corneliu Diaconovici — „Corespondența biroului redacțional de la Sibiu cu colaboratorii”, „Cronologia minorităților naționale din România”, „Bibliografia istorică a României”, „Enciclopedia personalităților din România”, „Bibliografia istorică a orașelor din România” și „Studii de istorie a orașelor. In Honorem Paul Niedermeier”.
Studiul lui Vasile Ciobanu, realizat în cadrul proiectului POSDRU — „Contribuții ale germanilor din România interbelică la cultura europeană” (2013), care utilizează documente de arhivă, bibliografie de specialitate și analize critice publicate, reprezintă o sinteză a viziunii istoriografice a istoricului sibian. Perioada interbelică reprezintă pentru minoritatea germană din România o etapă de afirmare culturală, instituțională și științifică, ale cărei roade au avut ecou dincolo de frontierele țării. Reunirea după 1918 a numeroaselor grupuri germanice — sași, șvabi, germani din Banat, Bucovina sau Basarabia — a creat un cadru în care identitățile locale s‑au consolidat și în care elemente ale culturii germane au fost cultivate la standarde apropiate de cele europene ale vremii. Studiul condus de dr. Vasile Ciobanu evidențiază rolul central al comunității germane din România interbelică în viața culturală şi ştiinţifică a ţării. Printr-o reţea şcolară performantă în limba germană (şcoli generale şi licee de prestigiu), prin instituţii culturale ca Liga Culturală a Germanilor din România şi printr-o presă activă în limba germană, această comunitate a format elite educate, a facilitat circulaţia culturală cu spaţiul germanofon şi a produs realizări notabile în ştiinţă, arte şi muzică. Muzee şi societăţi ştiinţifice locale au asigurat vizibilitate internaţională, iar personalităţi precum Hermann Oberth sau Oswald Thomas ilustrează contribuţii de anvergură mondială. În acelaşi timp, studiul semnalează limitele acestui parcurs: condiţiile periferice, dependenţa culturală de spaţiul germanofon şi efectele transformărilor politice (ascensiunea nazismului, tensiuni internaţionale, migraţii) care au întrerupt continuitatea dezvoltării culturale după 1944. În ansamblu, perioada interbelică rămâne o etapă de afirmare culturală şi instituţională a germanilor din România, cu o infrastructură educaţională şi culturală de nivel european.
Contribuțiile germanilor din România în anii 1918–1944 reprezintă un capitol relevant al culturii europene interbelice: instituții educaționale solide, presă activă, viață teatrală și muzicală, cercetare științifică de valoare și creații artistice care, în unele cazuri, au depășit spațiul provincial. Aceste realizări au fost expresia unei minorități bine organizate, ancorate în limbă și tradiții, dar deschise și influențate de dinamica culturală europeană. Transformările politice ulterioare au întrerupt însă continuitatea acestui ciclu de dezvoltare, iar reconstituirea sa în condiții post‑1989 s‑a realizat într‑un context fundamental alterat. Istoricul Vasile Ciobanu a devenit un reper al istoriografiei din Ardeal prin studiile sale dedicate germanității locale. Nu este un istoric de sinteză, dar este un contributor important la reprezentarea alterității și a imaginarului local și regional privind minoritatea germană din Transilvania. Vasile Ciobanu este un istoric local de expresie regională care, prin specializarea pe minoritatea germană, este perceput și ca un istoric cu perspectivă europeană. Este un istoric comprehensiv care s‑a specializat și pe interferențele româno‑germane din Ardeal. Prin rigoarea cu care a studiat rolul sașilor, a realizat un construct solid privind augmentarea cultural‑socială a sașilor din Ardeal, o minoritate care s-a integrat fără probleme majore în România interbelică.
Ionuț Țene