Trebuie să recunosc că periplul meu din acest weekend prin Maramureșul istoric, în special în comuna Ieud, un spațiu al culturii și tradițiilor ancestrale românești, m-a fermecat și inspirat. La invitația domnului Gheorghe Chindriș, vicepreședinte al Societății Cultural-Patriotice „Avram Iancu”, am participat cu emoție și entuziasm la această sărbătoare culturală. Am luat parte la această împărtășanie spirituală autentică, alături de figuri marcante și președinți de onoare ai Societății Cultural-Patriotice „Avram Iancu”, printre care profesorul Victor Bercea, Fanica Moldovan și colonelul dr. Vasile Tutula. Zeci de filiale ale societății din Beiuș, Câmpeni, Câmpia Turzii, Dej, Abrud sau Cluj au fost reprezentate la eveniment. Toți membrii activi importanți ai societății au fost prezenți alături de colegul lor, domnul Gheorghe Chindriș, un nobil local din neamul Drăgoșeștilor, în acest demers care a transformat Ieudul într-un veritabil sat-centru cultural de referință pentru spiritualitatea românească, atrăgând lideri religioși din bisericile naționale surori greco-catolică și ortodoxă. Frumosul eveniment de la Ieud a fost o manifestare demnă, intitulată „Simpozionul de Recunoștință Satului Nostru, Ieud, Ediția a V-a, și Arc Peste Atlantic, Ediția a II-a”. În acest cadru bucolic cultural, a fost lansată revista „Ieudenilor” nr. 2, cu articole frumoase despre personalități din Ieud care au marcat istoria țării noastre dragi. Evenimentul a avut loc după Liturghia de duminică, 10 august 2025, cu o slujbă de pomenire pentru eroii neamului, oficiată de preoții satului.
La conferință au participat peste două sute de intelectuali din Maramureș și din întreaga țară, precum și artiști maramureșeni, inclusiv Vasile Tomoiagă, campion olimpic la canotaj. Lucrări științifice interesante au fost prezentate în cadrul acestei conferințe istorice dedicate lui Horea, Cloșca și Avram Iancu. Colonelul dr. Vasile Tutula a pledat pentru canonizarea lui Horea, după modelul lui Tănase Todoran, care a fost torturat pe roată și canonizat de mitropolitul Bartolomeu Anania. Cu emoție profundă, Avram Iancu a fost evocat ca model actual pentru tânăra generație. Eu, împreună cu generalul Leordeanu, am prezentat saga luptei primarului Borșei, Gavrilă Ștrifundă, în 1945, pentru a împiedica alipirea Maramureșului istoric la RSS Ucraineană. Alături de Gheorghe Povestașul, un narator din Maramureș, am avut un schimb util de idei despre Maramureș ca regiune care s-a eliberat singură de sovieticii ucraineni din Kiev în 1945 și Ștrifundă a solicitat administrație românească de la București. Am subliniat că, dacă nu ar fi fost Gavrilă Ștrifundă, maramureșenii nu ar fi fost mobilizați să lupte împotriva sovieticilor către Sighet; astăzi am călători la Ieud cu pașapoarte, la fel cum o facem la Solotvino (Slatina), de cealaltă parte a Tisei. Cu lacrimi în ochi Ion Petrovai de Petrova, poetul național al Maramureșului, a recitat o baladă emoționantă despre un animator cultural local trecut în neființă. Astfel, domnul Gheorghe Chindriș a reușit să creeze un veritabil centru cultural academic în Ieud, un exemplu de spiritualitate și unitate românească pentru toți românii. Se poate face și la sat cultură autentică.
Cultura românească locală este înfloritoare la Ieud, iar în SUA a fost construită de către ing. Gheorghe Chindriș o replică a unui sat maramureșean, cu o biserică și o statuie a lui Avram Iancu, ca un arc românesc peste Atlantic. De asemenea, Anda Horoba ne-a încântat cu o priceasnă care ne-a atins inimile, fiind în postura Sfintei Mării. De la Cluj, arhitectul Ionel Vitoc, directorul revistei „Orașul”, a vorbit despre arhitectura tradițională care nu trebuie să se piardă în aceste locuri ancestrale. La eveniment au participat și ieudeni din diaspora. La final, ne-am bucurat de o masă tradițională cu bucate alese de post și dulciuri din Ieud, pregătite cu suflet de renumitele socăcițe din localitate. Deși sunt adeptul pălincii de Sălaj, am băut cu plăcere un pahar de horincă locală, ce mi-a adus aminte de vremea coconilor care au întemeiat Moldova.
Am părăsit acest eveniment cultural, care reînnoadă legătura dintre tradiție și progres, dintre cei plecați și cei de acasă, cu speranță. Evenimente culturale de înaltă ținută intelectuală pot fi organizate la țară, într-un spațiu arhetipal care ar trebui să inspire noile generații. Maramureșul este un ținut care a fondat un alt ținut românesc, Moldova, în secolul al XIV-lea. Putem considera Maramureșul drept un ținut românesc fondator de alte ținuturi românești. Sunt tot mai convins că Maramureșul este un spațiu al arhetipului românesc etno-genetic, care a contribuit fundamental la formarea poporului român și a limbii române. Ținutul Maramureșului face parte din acele ținuturi românești care confirmă teoria mea etno-genetică a vetrelor ancestrale etno-genetice românești din Pind până în Moravia sau din Panonia până la Bug, care au „roït”, formând alte zone sau ținuturi de etnicitate, limbă și cultură proto-românească. Iar din punct de vedere religios, la Peri, dincolo de Tisa, a fost prima mănăstire ortodoxă unde s-a scris și vorbit românește încă din secolele XIII-XIV. Sprijinirea unor astfel de conferințe în mijlocul arhetipal al Maramureșului consider că nu este doar o datorie cultural-patriotică, ci și o obligație a instituțiilor statului legată de siguranța națională. Tinerii ar trebui invitați în aceste vatre culturale ancestrale pentru a stabili o legătură între trecut și viitor, între străbuni și nepoți, între cer și pământ. E un românism viu și trăitor. „Haida Hai la Maramu…!”
Ionuţ Țene
