Termenul „Crăciun” are origini disputate, cu două teorii principale care îl explică. Una dintre ele sugerează o proveniență latină, derivată din „creatio, -onis” (naștere/creație), referindu-se la nașterea lui Iisus Hristos. Cealaltă teorie indică o origine slavă, adaptată în Evul Mediu, unde această sărbătoare creștină s-a îmbinat cu tradițiile precreștine legate de solstițiul de iarnă. Data de 25 decembrie a fost stabilită de Biserica Creștină în secolul al IV-lea, coincizând cu vechi festivaluri păgâne, având rolul de a facilita convertirea și de a înlocui cultul zeilor antici. De asemenea, conceptele de Crăciun și nașterea lui Iisus sunt exprimate prin diferite denumiri în diverse limbi, cum ar fi „Noel” în franceză sau „Natal” în italiană. Credința creștină subliniază că esența Crăciunului nu este doar data în sine, ci semnificația că Dumnezeu s-a întrupat pentru a mântui omenirea. Povestea lui Moș Crăciun, asociată cu Sfântul Nicolae, episcopul din Mira Lichiei, subliniază generozitatea și dragostea pentru copii. Una dintre legendele sale arată cum a salvat trei fiice de la o soartă tragică, oferindu-le zestrea necesară prin bunătatea sa. Acest exemplu de compasiune a contribuit la venerarea sa în întreaga lume creștină. Moș Crăciun, așa cum este cunoscut astăzi, provine din numele olandez „Sinterklaas”, o versiune a Sfântului Nicolae adusă în America odată cu coloniștii. Popularitatea sa a crescut, transformându-se într-un simbol al sărbătorilor de iarnă și al generozității. Sărbătoarea Crăciunului și figura lui Moș Crăciun reflectă o îmbinare de tradiții religioase și culturale, subliniind valori de generozitate și compasiune, care persistă de-a lungul timpului.
Dar imaginea iconică a Crăciunului modern a adus-o prin literature un scriitor din America. Clement Clarke Moore, un profesor new-yorkez de literatură orientală și grecească, a avut o idee care avea să schimbe cu totul fața Crăciunului american. În 1823, el a scris o poezie cu 56 de versuri, pe care a intitulat-o „O vizită din partea Sfântului Nicolae”, mai cunoscută astăzi sub titlul de „Noaptea dinaintea Crăciunului” (The Night Before Christmas). „O vizită de la Sfântul Nicolae”, cunoscută și sub numele de „Noaptea dinaintea Crăciunului”, este o poezie importantă, publicată anonim în 1823 și atribuită ulterior lui Clement Clarke Moore, deși există sugestii că Henry Livingston Jr. ar fi fost autorul. Poezia a devenit extrem de populară și este adesea considerată cea mai cunoscută lucrare de acest tip scrisă de un autor american. Aceasta a influențat în mod semnificativ percepția asupra lui Moș Crăciun și tradițiile de oferire a cadourilor de Crăciun în cultura americană. Abia în 1837, Moore a fost în sfârșit identificat public ca autor în lucrarea jurnalistului Charles Fenno Hoffman, „The New-York Book of Poetry”, o publicație căreia Moore îi trimisese anterior mai multe poezii. În 1844, a inclus „Visit” în „Poems”, o antologie a operelor sale. Copiii săi, pentru care scrisese inițial poezia, au încurajat această publicare. În 1855, Mary C. Moore Ogden, una dintre fiicele sale, a realizat „iluminații” pentru a însoți prima ediție color a poemului. Poezia descrie o noapte de Ajun în care o familie se pregătește de somn. Tatăl este trezit de zgomotele de afară și observă sosirea lui Moș Crăciun, care călărește într-o sanie trasă de opt reni. Moș Crăciun coboară pe acoperiș și intră pe coș, aducând cu el un sac plin cu jucării. Tatăl urmărește cu admirație cum acesta livrează cadouri și umple șosetele de Crăciun atârnate lângă șemineu. Momentul culminant se încheie cu exclamarea lui Moș Crăciun: „Crăciun fericit tuturor și noapte bună tuturor!”, în timp ce zboară înapoi în noapte. (Restad, Penne L. (1995). Crăciun în America. Oxford University Press.)
Poemul lui Moore se concentrează pe așteptarea și sosirea lui Sfântul Nicolae, simbolizând bucuria și generozitatea Crăciunului. Atmosfera este una de anticipare, evidențiată prin versuri precum: „ciorapii au fost atârnaţi cu grijă lângă coș, / În speranța că Sfântul Nicolae va fi în curând acolo.” Acest detaliu subliniază obiceiurile tradiționale legate de sărbători și emoția specifică copiilor în noaptea de dinaintea Crăciunului. Moore a fost cel care a conturat imaginea și atributele lui Moș Crăciun, așa cum le cunoaștem astăzi, înainte de Ajun. Poemul este structurat narativ, relatând o poveste într-un mod viu. Folosirea rimelor (care în original sunt în schemă AABB) conferă un ritm melodios textului, facilitând lectura și contribuind la farmecul acestuia. Imagistica este puternică și sugestivă, contribuind la crearea unei atmosfere magice. De exemplu, versurile „luna pe pieptul zăpezii proaspăt căzute / A dat o strălucire de amiază obiectelor de dedesubt” evocă o imagine vizuală clară, ce provoacă o senzație de liniște și frumusețe nocturnă.
„Era noaptea dinaintea Crăciunului, când prin toată casa
Nicio creatură nu se mișca, nici măcar un șoarece;
Ciorapii au fost atârnaţi cu grijă lângă coș,
În speranța că Sfântul Nicolae va fi în curând acolo;
Copiii erau cuibăriți comod în paturile lor;
În timp ce viziuni cu prune zaharoase le dansau în cap;
Și mama în batista ei, iar eu în șapcă,
Tocmai ne-am așezat mințile pentru un pui de somn lung de iarnă.
„O vizită de la Sfântul Nicolae” de Clement Clarke Moore este mai mult decât o simplă poveste; este o celebrare a spiritului Crăciunului, cu teme de bucurie și generozitate. Prin imagini bogate, figuri de stil captivante și un ton plin de optimism, poemul reușește să redea magia sărbătorii, rămânând un clasic îndrăgit ce continuă să inspire și să aducă bucurie generații întregi.
Am sărit din pat să văd ce se întâmplă.
Am zburat ca o străfulgerare spre fereastră,
Am smuls obloanele și am ridicat cerceveaua.
Luna pe pieptul zăpezii proaspăt căzute,
A dat o strălucire de amiază obiectelor de dedesubt,
Când ceea ce mi s-a arătat ochilor mei uimiți,
A fost o sanie în miniatură și opt reni mici,
Cu un vizitiu bătrân atât de vioi și rapid,
Am știut într-o clipă că trebuie să fie Sfântul Nicolae.
Mai rapizi decât vulturii au venit renii lui,
Și a fluierat, a strigat și i-a chemat pe nume:
„Acum, Dasher! Acum, Dansatorule! Acum, Prancer și Vixen!”
„Înainte, Cometă! Înainte, Cupidon! Înainte, Donder și Blitzen!”
Tonul poemului este optimist și jucăuș, iar atmosfera emană căldură, evocând amintiri de copilărie și bucuria Crăciunului. Exprimarea „Crăciun fericit tuturor și o noapte bună tuturor!” la finalul poemului încheie povestea într-o notă plină de veselie, lăsând cititorul cu o stare de bine. Magia Crăciunului a fost exemplificată prin toate simbolurile și semnificațiile sale de către un poet american în 1823.
„În curând mi-am dat seama că nu aveam de ce să mă tem;
Nu a scos niciun cuvânt, ci s-a dus direct la treabă,
Și a umplut toți ciorapii; apoi s-a întors brusc,
Și punându-și degetul deoparte de nas,
Și dând din cap, s-a ridicat pe horn;
A sărit la sanie, renilor săi le-a fluierat,
Și au zburat cu toții ca puful de ciulin.
Dar l-am auzit exclamând, înainte să dispară din vedere…
„Crăciun fericit tuturor și o noapte bună tuturor!”
Sfântul Nicolae devine în opera literară un Moș Crăciun în seara de Ajun. Este momentul artistic de tranziție între Sf. Nicolae din 6 decembrie și Moș Crăciun din seara de Ajun, pe 24 decembrie. Această lucrare rezonează profund cu cititorii, deoarece reînvie emoțiile din copilărie legate de sărbători. De exemplu, detalii descriptive precum „ochii lui cum sclipeau! Gropițele lui, ce vesele!” reflectă fericirea lui Sfântul Nicolae și, prin extensie, fericirea pe care o aduce el copiilor. Poezia rămâne influentă în epocă, având numeroase adaptări muzicale și interpretări de-a lungul timpului. Impactul său asupra tradițiilor și imaginilor asociate cu sărbătoarea Crăciunului este considerabil, ajutând la conturarea viziunii moderne asupra lui Moș Crăciun. A devenit o poezie emblematică a Crăciunului. Prin această operă, aproape de unul singur, Moore a creat imaginea americană modernă a Crăciunului. El i-a dăruit o nouă înfățișare personajului poeziei sale: nu l-a reprezentat ca episcop, ci ca un spiriduș mic și vesel, îmbrăcat în blană, fumând din pipă și având un sac de jucării în spate. Moore i-a dăruit și o sanie, cu care zbura în văzduh, trasă nu de cai, ci de opt reni, fiecare cu propriul nume.
Paradoxul lumii moderne constă în faptul că, deși ideea lui Moș Crăciun este milenară, provenind din tradiții ancestrale regăsite în mitologiile slave, germanice și române, un singur poet american a reușit să o îmbrace în haina artei literare și să impună lumii întregi imaginea sa iconică, așa cum o știm azi: cu barbă albă, o constituție robustă, haine și căciulă roșiatice, într-o sanie trasă de reni și însoțit de spiriduși. Recunoștință poetului american Moore.
Ionuț Țene