Trupul neînsufleţit a fost dus a doua zi la Mănăstirea Capucinilor unde şi-a găsit revoluţionarul român primul mormânt. Osemintele lui Bălcescu au fost scoase câţiva ani mai târziu şi depuse într-o groapa comună, împreună cu alte câteva sute de morţi, conform declarațiilor unor călugări capucini. Corpul său a fost aruncat într-o groapă comună din cimitirul Capucinilor, iar toate încercările ulterioare de a i se găsi rămăşiţele pământeşti – începând cu cea din anul 1863, organizată în perioada ministeriatului la culte al lui Al. Odobescu – au eşuat. S-a vorbit atunci că nu s-a plătit taxa de înhumare și a fost dus la groapa comună a cimitirului săracilor din Palermo. De fapt lucrurile au stat altfel. Bălcescu a fost singur în ceasul cel din urmă al vieții sale, pe 29 noiembrie 1852, la orele serii 19 și jumătate. A doua zi, trupul său este îngropat în cimitirul capucinilor, ulterior fiind mutat într-un osuar, care, cel mai probabil, îi odihnește și astăzi rămășițele. Bălcescu a pierdut lupta cu boala, dar a câștigat-o însă pe cea cu veșnicia. Bălcescu într-o scrisoare către sora sa spunea: „Ce importanță are totul? Să trăiască țara noastră!”. Interesant că cel care a luat act oficial de moartea lui Bălcescu a fost consulul turc, istoricul fiind considerat cetățean al imperiului otoman. Consulul turc ne-a lăsat o descriere despre cum l-a identificat și cum a fost înmormântat Nicolae Bălcescu. Pe atunci din punct de vedere diplomatic Țările Române erau considerate parte a Imperiului Otoman. Comunitatea din Palermo l-a adorat pe Bălcescu, prietenul lui Garibaldi. Un bust al lui Nicolae Bălcescu a fost instalat abia în 1961 în Piazza Marina din Palermo, la comanda Academiei Republicii Populare Române. ”Grande istorico e patriota romeno” este inscripţia care aminteşte de ceea ce a reprezentat Bălcescu pentru România.
În vremea comunismului, liderii PCR au făcut din Nicoale Bălcescu un cult. Era chipul și pe bacnota de o sută de lei. Mai mult, Nicolae Ceușescu a dorit aducerea osemintelor revoluționarului român în țară. În 1977, o delegaţie română a plecat la Palermo pentru a descoperi locul în care se prespunea ca ar fi fost înmormântat Bălcescu. Certificatul de deces a llui Nicolae Bălcescu a ajuns în ţară graţie unui ofiţer de marină român. În toamna anului 1974, ofiţerul român Șerban Gheorghiu a găsit certificatul de deces al lui Nicolae Bălcescu şi autorizaţia de înmormântare, eliberată de Oficul Stării Civile al oraşului Palermo. Ofiţerul de marină din Constanţa a scris şi o carte despre experineţa sa, intitulată „De la Ipoteşti la Palermo“ şi publicată în anul 1995. El însuşi a căutat în catacombele Capucinilor mormântul lui Bălcescu, apoi s-a dus la cimitirul Ratoli, unde se afla piatra funerară a lui Nicolae Bălcescu, „pe care o sărutau toţi românii în drumul lor pe aici, precum mahomedanii piatra sfântă Kaaba, când vin în pelerinaj la Mecca“. Intendentul cimitirului i-a arătat cenotaful patriotului român: „În partea de jos, sub numele Nicolae Bălcescu sunt scrise următoarele cuvinte în limba lui Dante: „În groapa comună nr. 15 zace Nicolae Bălcescu, istoric şi patriot român mort în exil la Palermo la 29 noiembrie 1852»“. A coborât în catacombe şi a ajuns în faţa a cinci mumii ale decedaţilor în noiembrie 1852 – ianuarie 1853. „Padre îndreaptă arătătorul către mumia din mijloc şi afirmă «Questo e l oro Balcesco!» Cadavrul era îmbrăcat simplu, avea mâini subţiri, iar chipul era foarte asemănător cu cel al statuii lui Bălcescu din parcul Garibaldi. Pe cap purta un potcav de postal, de felul celor purtate în Ţara Românească, la epoca respectivă“, a povestit ofiţerul de marină.Ciudat că un ofițer de marină face descoperirea, nu istoricii plătiți sau diplomații români de la Roma.
Presupusa mumie a lui Bălcescu a fost analizată de celebrul doctor dr. Cantemir Rişcuţia în 1977, când o delegaţie română a fost trimisă la Palermo pentru a verifica veridicitatea celor descoperite de ofiţerul de marină. Cantemir Rișcuţia a constatat că vârsta mumiei nu depăşea 20 de ani şi, astfel, a exclus imediat ipoteza că mumia aparţine lui Bălcescu. S-au analizat toate scheletele din galerie, însă niciunul nu a corespuns semnalmentelor revoluţionarului român. Într-un final, campania a eşuat, mai ales după ce s-a aflat și s-a informat de către autoritățile italiene că trupul lui Bălcescu ajunsese într-o groapă comună. Istoricul Dan Berindei a participat și el, în 1977, la o „expeditie” de cautare a osemintelor lui Balcescu la Palermo. Studiul sau duce la o singura concluzie: rămășițele pământești ale revoluționarului român nu mai pot fi gasite. Dan Berindei declara pentru Jurnalul Național în 2004: ”Este chiar expeditia pe care am intreprins-o eu, la sfârsitul lui mai 1977, impreuna cu istoricul Horia Nestorescu Balcesti si cu antropologul Cantemir Rișcuția. Am fost însoțiți și de o echipa a Televiziunii Române din care facea parte Aristide Buhoiu. „Expediția” a fost hotărâtă de Ministerul Culturii de atunci, în urma unui articol care a aparut in presa din RFG, în care se spunea ca Balcescu ar fi fost mumificat si se gasea in catacombele capucinilor. Ne-am dus acolo sa verificăm acest lucru, dar, din pacate, s-a dovedit ca nu era vorba despre mumia lui Balcescu. Rișcuția a făcut cercetarile antropologice necesare, iar noi istoricii am lucrat pe partea noastră. Am căutat in biblioteca mănăstirii toate documentele care se puteau găsi, cu sprijinul călugărului Mario Sciortino.” După 1990, Horia Nestorescu Bălcești a și publicat o carte interesantă ”Dosarul Palermo”, în care susține teoria lui Berindei. În aceste expediții antropologice organizate de statul român la sfârșitul anilor `70 a participat și Horia Nestorescu Bălcești, care și el susține că nu s-a reușit identificarea osemintelor sau mormântului, de fapt a trupului lui Nicolae Bălcescu în catacombele capucinilor. Interesant că ofițerul de marină susținea în continuare că atât autoritățile italiene cât și abatele capelei afirmau că corpul mumificat este a lui Nicolae Bălcescu. Adevărul este că, în negocierile cu statul român de atunci Vaticanul și autoritățile italiene doreau ”favoruri” pentru biserica romano-catolică din țară sau restaurarea bisericii greco-catolice, fapt ce a dus la eșuarea negocierilor de a aduce trupul mumificat a lui Nicolae Bălcescu în țară. De atunci, până în anii aceștia nimeni nu s-a mai preocupat de identificare și aducerea osemintelor lui Bălcescu în țara noastră. Cu toate acestea, exclusiv am aflat pe linie bisericească printr-un preot al Mitropoliei Tomisului că s-a identificat cu claritate trupul mumificat a lui Nicolae Bălcescu din catacombele capucinilor de la Palermo. În urma analizei antropologice și a declarației consului turc, trupul lui Bălcescu mumificat seamănă izbitor de mult cu cel din pozele pe care îl cunoaștem, ca trăsături și este îmbărcat într-un costum maro kaki după moda anilor 1850. Are circa 1,70 cm. Abatele italian al capelei susține că acesta e trupul lui Bălcescu, dar statul român îl ignoră. E adevărat că în 1977, în timpul războiului rece, cu probleme religioase și social-politice complicate era dificil ca trupul lui Nicolae Bălcescu să fie adus în țară. Cineva să-l fi mințit pe Nicolae Ceaușescu că trupul mumificat din capela capucinilor nu era al lui Bălcescu? Posibil. Atunci, activiștii de partid și securiștii știau că Ceaușeescu nu va accepta reînființarea bisericii greco-catolice și acordarea de drepturi (comuniștii le numeau favoruri) bisericii romano-catolice din țară așa cum ar fi cerut Vaticanul și guvernul de la Roma. Astfel, corifeii regimului au livrat lui Ceaușescu ipoteza că trupul nu este a lui Nicolae Bălcescu, deși toți călugării, intendenții și abația de la Palermo spun clar că trupul este al marelui revoluționar român, fapt confrimat de preotul ortodox român care cercetat osemintele și hainele cu care era îmbrăcat după moda secolului XIX. Preotul este antropolog și absolvent de universități importante din Occident. Se fac demersuri subsidiare pentru aducerea acestuia în țară de către Biserică, la fel cum au fost aduse osemintele lui Titulescu, Carol al II-lea sau principele Nicolae. Dacă se va reîntoarce acasă, cu bricul Mircea (conform surselor) la odihna veșnică, cel mai corect istoriografic ar fi ca trupul lui Bălcescu să fie înmormântat în județul Vâlcea, lânga muzeul – casa memorială. Totuși, se poate pune întrebarea firească: Cine are interesul să nu fie aduse osemintele lui Nicolae Bălcescu de la Palermo în România?
Ionuț Țene