În ultimul an a început să se introducă pe piața europeană produse de panificație din făină de greieri sau insecte pentru că așa vrea Bruxellul și funcționărimea bugetivoră a Uniunii Europene, crezând, astfel, că salvează lumea de la foamete. În realitate introducerea făinei din greieri, insecte și alte gângănii are o subsidiaritate mult mai gregară și evidentă împotriva tradiției culinare europene, dar și contra spiritualității și religiei bătrânului nostru continent de sorginte iudeo-creștină. La aceste prevederi ale politicii alimentare impuse de corifeii de la conducerea Uniunii Europene li se răspunde doar într-un stil politic conservator, din partea apărătorilor tradiției culinare. La noi, AUR și SOS România sunt vectorii politici care critică directiva agro-alimentară europeană de introducere a insectelor în făina de pâine, iar în Italia noua premieră de dreapta Giorgia Meloni a și introdus prevederi legale de interzicere a făinei de insecte în produsele tradiționale de panificație și, mai ales, în cunoscutele branduri din peninsulă: pizza și paste. În realitate introducerea făinii de insecte în produsele de panificație este un atentat la spiritualitatea creștină. Mă miră faptul că până acum apărătorii tradiției și Biserica nu au luat poziție față de acest adevărat atentat la religia creștină, tocmai acum în zilele Postului Paștelui.
Știrea introducerii făinei de greieri sau de insecte în produsele de panificație mi-a adus aminte de celebrul tablou ”Cina cea de taină” a lui Leonardo da Vinci afișat în biserica Biserica Santa Maria delle Grazie din Milano, când Iisus aflat la masă cu cei doisprezece apostoli le împărtășește Taina Vieții, frângând pâinea vieții din grâu curat și dăruind-o apostolilor ca bucăți din Trupul euharistic. Chiar dacă nu ești creștin practicant, ci doar intelectual, nu poți să nu rezonezi emotiv cu Iisus și apostolii din scena împărtășaniei pictate din tabloul ”Cina cea de taină” de Leonardo da Vinci. Cu atât mai mult, dacă europeanul, mai este este și creștin și cititor sau trăitor al Evangheliei, introducerea făinei de greieri în pâine capătă o conotație negativă ce ține de sacrilegiu. Dar să ne aducem aminte de pericopa evanghelică, când Iisus era la masă cu apostolii Joia Mare: ”Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine şi, după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: „Luaţi, mâncaţi; acesta este Trupul Meu”. 27 Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: „Beţi toţi din el, 28 căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor”. (Matei 26:26-28). Tot atunci diavolul a intrat în Iuda să-l trădeze pe Iisus. Liturghia este o moștenire vie a Cinei de Taină, în care creștinul se împărtășește din Trupul și Sângele lui Hristos din pocalul de pe altarul Bisericii. Și atunci din punct de vedere religios cum poate ca Bruxellul să ne propună nouă, ca și creștini, să consumăm pâine din făină de greieri.
Pâinea vieții este dăruită ca și cuminecătură în altarele bisericilor zi de zi, duminică de duminică, pentru că din făină de grâu curat se poate transubstanția cu adevărat în rugăciunea litrugică Trupul și Sângele lu Hristos, ca hrană vie creștinului ce se spovedește și împărtășește. Cine ne va garanta nouă europenilor creștini că atunci când ținem post, și nu mâncăm ”de dulce”, vom consuma produse de panificație din făină de greieri, încălcând legea creștinească, fără voia noastră, dar ascultând îndrumarea normelor ”europene” impuse de Bruxelles. Trăim vremuri în care pâinea din făină de greieri, prin aplicarea noilor norme agro-alimentare ”europene”, nu înseamnă salvarea continentului de foame, ci mai degrabă un sacrilegiu și o blasfemie a preceptelor religioase pentru care făina de grâu devine, prin harul transubstanțieirii, Pâinea vieții: „Luaţi, mâncaţi; acesta este Trupul Meu”.
Ionuț Țene