România post-decembristă este țara tuturor paradoxurilor. Oficial, în țara noastră se înhumează cu funeralii de stat, în plină criză economico-financiară și morală, un fost președinte, Ion Illici Iliescu, inculpat pentru genocid și crime împotriva umanității și care este vinovat de circa 1000 de morți la revoluția din decembrie 1989 și de circa zece cetățeni la mineriadele din 1990, la care se adaugă peste o mie de oameni bătuți și arestați ilegal. Nu se mai întâmplă nicăieri în Europa și în lume așa ceva. În România, care a moștenit sistemul corupt al castei de privilegiați și bogați deasupra legii, pe seama celor săraci, creat de Ion Iliescu, însă da. Se poate, iată, întâmpla acest paradox pentru tatăl minciunilor care a dat lovitura de stat în decembrie 1989, cu ajutorul agenției sovietice de tip KGB provenite din URSS.
Dar culmea paradoxului o realizează, din păcate, și o spun cu mare tristețe, Patriarhia Română. Ion Ilici Iliescu a fost un comunist convins, care a slujit regimul bolșevic instaurat de tancurile sovietice în 1944/1945. El a fost un lider cu funcții importante al regimului sovietic, care a trimis sute de mii de români la moarte în lagăre și închisori, toată elita poporului român. A înlăturat, prin crimă, familia Ceaușescu, în urma unui simulacru de proces, cu ajutorul Moscovei sovietice în decembrie 1989, deși cuplul dictatorial i-a fost ca o familie binefăcătoare care l-a sprijinit politic, economic, și Elena i-a fost ca o mamă. Din ranchiună și răzbunare comunistă, Iliescu a ordonat uciderea binefăcătorilor lui. Asta ca să înțelegem portretul moral al aparatchicului comunist de sorginte leninisto-stalinistă. După 1989, ca și înainte, Ion Ilici Iliescu s-a declarat ateu și liber cugetător. Toată viața lui, acest om a crezut doar în Karl Marx și Vladimir Ilici Lenin. Am putea spune că „credința” sa a fost comunismul ateu. Mai mult, în dezbaterea prezidențială din 1996, cu contracandidatul Emil Constantinescu, la întrebarea dacă crede în Dumnezeu, a dat-o „la cotit” ca un marxist, spunând că este un fel de agnostic, adică tot ateu. Ion Iliescu a crezut în viața sa doar în Karl Marx și nu în Iisus Hristos. Și totuși, Patriarhia Română participă la această mascaradă a funeraliilor de stat, delegând un sobor de preoți în frunte cu Episcopul ortodox Timotei Prahoveanul, să-l înhumeze pe ateul și liber cugetătorul Ion Ilici Iliescu, care a contribuit, prin funcțiile avute în regimul comunist, la asasinarea elitei naționale și creștine din anii ’50 și care e vinovat de moartea a o mie de români în decembrie 1989 și de morții la mineriade. Putea Ion Ilici Iliescu să fie înhumat creștinește, deși nu a fost niciodată creștin, fără fast, doar cu preoți, dacă familia ar fi cerut așa ceva, deși nu cred. Nu era necesar să oficieze un episcop ortodox, ci doar un preot, pentru un om vinovat de atâtea crime și care a luptat împotriva bisericii creștine și a elitei creștine.
Paradoxul Patriarhiei Române este că înhumează cu fast religios un nomenclaturist ateu și liber cugetător, cu episcop ortodox, în timp ce manifestările dedicate Sfinților Închisorilor sunt etichetate ca „extremiste”. Dacă trăiești în Hristos și te jertfești pentru Iisus, ești extremist, iar dacă ești ateu și liber cugetător care ai crezut toată viața în Karl Marx, precum și fost lider comunist al unui regim bolșevic ce a ucis sute de mii de români creștini în lagăre, ești îngropat azi cu episcop. Nu e prima dată când „prinții bisericii” fug, la propriu, de Sfinții Închisorilor, de mărturisirea de credință, ca să zidească pietrele materiei la „masa din față”, cu politicienii atei sau liberi cugetători. Este un paradox care smintește pe românii creștin-ortodocși și tot poporul credincios român. Nu mă mai miră de proliferează astfel așa-zisele secte în țara noastră? Lucru care mă face să mă gândesc la zicala unui călugăr dintr-o mănăstire din nordul Olteniei care mi-a spus, cu lacrimi în ochi, ce a ajuns Patriarhia noastră în ultimii ani: „ziduri, ziduri, ziduri”. Cu sufletele și mântuirea noastră, cu suferința poporului român din lagărele și temnițele comuniste și neo-comuniste patronate de Ion Ilici Iliescu, cum rămâne Preafericirea Voastră Daniel? Noi credem în Hristos, nu în Karl Marx! Pe Sfinții Închisorilor nu i-au îngropat episcopii în zarca rece! Iertăm, dar nu uităm. Dumnezeu să mă ierte!
Ionuț Țene