Moravia cehă este un areal geografic originar, în care trăiește o populație cu atribuții social-economice și culturale de origine românească. Istoriografia cehă a scris de-a lungul anilor studii despre valahii din Moravia, dar fără să sublinieze neapărat originea etnică a locuitorilor veniți prin transhumanță din Carpații sudici. Se pune originea valahilor din zonă, mai ales, pe seama transhumanței și colonizărilor organizate. Însoțită de cultura deosebită a păstorilor din regiunile montane, colonizarea valahă s-a întins, în secolele XIII și XIV în partea slavă a Carpaților începând din regiunile montane apropiate, din estul Carpaților românești, consideră un istoric din noul val istoriografic ceh. Originea și cultura celor care au colonizat această regiune a fost, cel mai probabil, românească. Lunga călătorie a coloniștilor valahi se va termina în pădurile Moraviei Răsăritene. Înaintau păstorii valahi pe arcul carpatic începând din secolul al XIV-lea pentru a ajunge în Moravia răsăriteană la sfârșitul secolului al XV-lea și, mai ales, în secolul al XVI-lea. Prima dată, din zona românească a Maramureșului au trecut românii spre regiuni care azi aparțin Ucrainei subcarpatice, fiind cunoscuți peste tot în zonă sub numele de valahi sau volohi. Erau păstori, crescători ai unor turme numeroase de oi în zonele alpine neexploatate până atunci în niciun mod, consideră părintele etnografiei valahe din Moravia Jaroslav Štika. Încă de la primele contacte inter-etnice va avea loc un proces de asimilare, locuitorii de aici preluând multe din practicile coloniștilor, aspecte legate, în principal, de viața din pădure, precum și dreptul păstoresc – Jus Valachicum. Valahii, de asemenea, au influențat prin modalitatea lor de gospodărire, populațiile locale din Slovacia, Halici sau sudul Poloniei, cu multe lucruri legate de creșterea animalelor, ajungând ca, în secolul al XIX-lea, în Carpați să fie consemnați ca vlach, vlași sau gorali, adică oameni ai stânelor montane. A devenit astfel o similaritate ocupația de păstor cu cea de valah. Treptat, denumirea de vlach, goral sau vlași nu mai era sinonimă cu poporul român, ci îi desemna pe toți crescătorii de oi și capre, în condiții de stână, din zonele alpine și subalpine, care au preluat obiceiurile vieții valahe străvechi, conform marelui etnolog Jaroslav Štika, care a trăit între anii 1931 – 2010. Acesta a fost un cercetător de origine valahă, etnolog și un foarte bun cunoscător al civilizației carpatice, precum și director – fondator al Muzeului valah în aer liber din Rožnov pod Radhoštěm din Cehia. Etnologul a fost, de asemenea, autorul cărții de referință pentru istoria valahilor din Moravia și Silezia – „Valaši a Valašsko, Vydalo Valašské muzeum v přírodě v Rožnově pod Radhoštěm, 2007,( p.93-94). Acest cercetător are un urmaș științific pe măsură în Cehia sud-estică. Este vorba de Petra Kostkova, care este absolventă a Universitatea Palacký din Olomouc și cadru didactic la această importantă unitate de învățământ care a scris o lucrare edificatoare despre valahii din Moravia. Petra Kostková a studiat la Universitatea Palackého din Olomouc, Facultatea de Cultură Fizică. A publicat la terminarea facultății o teză remarcabilă: „Hodnocení image destinace cestovního ruchu – Valašsko” (Evaluarea imaginii destinației turistice – Valašsko) în 2010, ca parte a studiilor sale de masterat (magisterská). Autoarea a fost extrem de interesată de turism, de identitatea regională și de promovarea regiunii Valašsko în studiul său, ca parte din programul de promovare a regiunii. Autoarea descrie cu acribie regiunea Valašsko (Moravia valahă), situată în inima estică a Moraviei (Republica Cehă), care reprezintă un fascinant micro-cosmos cultural, unde tradițiile seculare se împletesc cu peisaje montane pitorești și o identitate regională puternică ancestrală. Într-o lume globalizată, menținerea unei imagini autentice și atractive este o provocare constantă pentru destinațiile turistice specializate pe agro-turism. Prin această lucrare Petra Kostková își propune să investigheze imaginea actuală a Moraviei valahe (Valašsko), analizând percepțiile diferitelor grupuri de public și evaluând potențialul de valorificare a resurselor locale pentru o dezvoltare turistică durabilă. Pentru autoare, Valašsko (Valahia moravă) nu este doar o regiune geografică, ci și o construcție socială și economică complexă, influențată de istorie, cultură, natură și experiențele individuale. Imaginea destinației ca arhetip rural, în acest context, devine un factor crucial pentru atragerea de turiștii, stimularea economiei locale și conservarea patrimoniului cultural. Autoarea explorează modul în care această imagine este formată, menținută și poate fi îmbunătățită pentru a asigura un viitor prosper regiunii Valašsko, ca patrie a localnicilor valahi. Se analizează peisajul, clima, biodiversitatea în relație firească dintre uman și geografie. Istoricul ceh prezintă bogata tradiție istorică, folclorul și spiritul ospitalier al valahilor. Colonizarea valahă în zonă s-ar fi produs undeva între secolele XIV-XVII, mai ales prin influența păstoritului transhumant asupra modului de viață și a structurii sociale. Tânăra cercetătoare a realizat o radiografie a rezilienței valahilor la modernizare, prin păstrarea tradițiilor nealterate. Legătura cu muntele și pădurea a creat o armonie social-culturală și economică predispusă astăzi unui turism modern, bazat pe explorarea unei identități originale și o imagine atractivă. Oferirea de experiențe interactive și educative pentru a atrage un public mai larg reprezintă pentru valahi un mod ocupațional astăzi, care face față provocărilor modernității. Valorificarea autenticității și crearea unui echilibru cu turismul modern este cheia succesului și prosperității în viziunea autoarei. Implicarea comunității, susținerea afacerilor locale și păstrarea valorilor fundamentale sunt direcțiile principale ale liderilor valahi din Cehia.
Prin această exultare a valahilor și stilul lor de viață ancestral, Cehia a devenit o destinație turistică europeană consacrată. ”Valašsko”, patria valahilor situată în estul Moraviei, oferă o alternativă autentică, concentrându-se pe turismul cultural, ecologic și rural. Autoarea subliniază diferența față de turismul de masă și importanța menținerii autenticității. Ea explică mai detaliat conceptul de imagine a destinației, subliniind că nu este doar o sumă a caracteristicilor obiective ale locului, ci și o construcție mentală complexă, influențată de experiențe, informații, stereotipuri și emoții. Asistăm la o anamneză a memoriei ancestrale care aduce prosperitate prin turism azi. O imagine pozitivă a valahilor a început să atragă turiști, investiții și a contribuit la dezvoltarea economică și socială durabilă. Studiul explorează modul în care imaginea ”Valašsko” este formată și menținută în mintea diferitelor grupuri de cehi. Se pune accent pe frumusețea peisajelor montane, importanța biodiversității și oportunitățile de ecoturism. Autoarea descrie activitățile populare în aer liber (drumeții, ciclism, schi) ca parte a modului de viață contemporan al valahilor. Interesant că autoarea are curajul să vorbească liber de existența regatului valah din Moravia – „Valašské království” (Regatul Valaš) – despre cum a apărut ideea Regatului Valah – Țara Românească din Moravia – și cum a evoluat de-a lungul timpului din anii 1990 încoace. Autoarea explică cum turiștii pot interacționa cu ”Regatul Valah” (obținerea de pașapoarte simbolice, vizitarea ambasadelor, participarea la evenimente). Cercetătoarea explică științific cum a contribuit ”Regatul Valah” la creșterea popularității regiunii și la crearea unei identități distincte, analizând, de asemenea, eventualele controverse sau critici legate de acest proiect. Studiul reprezintă și o cercetare cantitativă, folosind chestionare standardizate pentru colectarea de date de la un eșantion reprezentativ de valahi și oferă date demografice total inedite. Se descrie modul în care au fost recrutați participanții locali din școli, comunități locale etc. Menționez că au fost incluși și reprezentanți ai industriei turistice locale. Autorul e conștient de originea românească a valahilor, dar afirmă că dovezile despre originea acestora nu sunt unanime. Nu prezintă o singură teorie ca fiind definitivă, ci recunoaște că există dezbateri și diferite interpretări privind originea românilor din Moravia. Este menționată una dintre versiunile posibile, anume că valahii ar putea proveni din Balcani, ajungând în zona Moraviei de Est în secolele XV-XVII. Se precizează că nou-veniții nu erau un grup omogen. Originea lor fiind discutată intens de istorici. Totuși este subliniat faptul că venirea valahilor a avut un impact semnificativ asupra modului de viață și a economiei zonei, prin introducerea păstoritului transhumant și a tehnicilor de prelucrare a produselor lactate. Este menționat că, în timp, valahii s-au amestecat cu populația locală slavă, pierzându-și treptat identitatea etnică distinctă. Termenul „valah” a ajuns să desemneze mai degrabă un mod de viață și o ocupație (păstoritul în zonele montane) decât o apartenență etnică strictă. Autoarea nu ia partea unei anumite teorii, ci prezintă informațiile într-un mod neutru și obiectiv. Petra Kostková subliniază că originea valahilor reprezintă o chestiune complexă și controversată, fără un răspuns simplu și definitiv. Autoarea se concentrează mai mult pe impactul pe care l-a avut venirea valahilor asupra regiunii ”Valašsko” (schimbări în economie, mod de viață, tradiții), decât pe dezbaterea strictă despre originea lor etnică. Autoarea se referă la originea valahilor ca la o problemă istorică complexă, cu diverse teorii și interpretări, fără să fie sentențioasă în această chestiune. Nu încearcă să ofere o soluție definitivă, ci prezintă principalele argumente și se concentrează pe influența valahilor asupra dezvoltării regiunii Moravia valahă (Valašsko). Autoarea dedică un capitol și dialectului valah, menționând că este specific regiunii și ușor de recunoscut pentru cei din afara zonei. Subliniază că dialectul este bogat și expresiv, cu o gramatică și un vocabular propriu. Sunt oferite exemple de sunete, structuri gramaticale și cuvinte specifice dialectului valah, distincte de limba cehă standard. Aceste exemple ilustrează particularitățile fonetice (pronunția sunetelor), morfologice (forma cuvintelor) și lexicale (vocabular). Se punctează că unele cuvinte arhaice și expresii pitorești se păstrează doar în dialectul valah, precum și înrudirea cu limba română din Munții Carpați. Autoarea menționează, de asemenea, că dialectul valah este în declin, fiind influențat de limba cehă standard și de globalizare. Expresivitatea dialectului se păstrează doar în vorbirea oamenilor în vârstă.
Cercetătoarea se concentrează și pe practicile religioase din regiunea Valašsko (Moravia valahă) în contextul istoric și cultural local. Sunt menționate obiceiuri legate de sărbătorile creștine (Paște, Crăciun) și de sfinții patroni ai localităților (Sfântul Vasile, Sfânta Ecaterina, etc.). De asemenea, este amintită rezistența valahilor la presiunile religioase, spre exemplu: păstrarea secretă a credinței evanghelice. Se menționează monumente religioase de importanță istorică și artistică: biserici de lemn, capele, care au caracter arhitectural de sorginte valahă (în special cele din tradiția sculpturii lemnului). Deși autoarea menționează originea valahilor, nu se concentrează pe limba și religia lor ca popor ”migrator”. În schimb, oferă informații despre dialectul și tradițiile religioase specifice regiunii Valašsko (Moravia valahă) din Cehia. Autoarea prezintă în studiu, destul de multe exemple despre ocupațiile valahilor în regiunea Valašsko. Aceste exemple sunt esențiale pentru a înțelege modul în care s-a dezvoltat regiunea și cum este percepută astăzi. Păstoritul este și acum ocupația principală. Autoarea subliniază în mod repetat că păstoritul, în special creșterea oilor și caprelor, a fost și este ocupația dominantă a valahilor. Aceasta a definit modul de viață, economia și peisajul regiunii. Valahii practicau transhumanța, adică migrau sezonier cu turmele între zonele montane (vara) și cele mai joase (iarna). Acest mod de viață a influențat structura socială și culturală a comunităților valahe. Pe lângă creșterea animalelor, valahii se ocupau și cu prelucrarea lânii și a laptelui. Lâna era folosită pentru confecționarea hainelor și a textilelor, iar laptele era transformat în brânză, zer și alte produse lactate. Aceste produse erau importante pentru consumul propriu, dar și pentru comerț. Păstoritul a avut un rol de a-și pune amprenta pe peisaj. Pășunile create de valahi au modelat peisajul montan, transformând pădurile în pajiști și fânețe. Deși păstoritul era ocupația principală, valahii se ocupau și cu agricultura, cultivând cereale, cartofi și alte legume pentru consumul propriu. Agricultura valahă era adaptată la terenul accidentat și la clima aspră, folosind tehnici specifice (ex: terasarea). De multe ori, familiile valahe combinau păstoritul cu agricultura, asigurându-și astfel o sursă diversificată de venituri și hrană. Totodată, la valahi meșteșugurile sunt complementare și aplicate zonei geografice. Având acces la păduri bogate, valahii erau pricepuți în prelucrarea lemnului, construind case, unelte și obiecte de uz casnic. Iar din creșterea oilor valahii produc lâna. Din lână se confecționau haine, covoare, pături și alte textile, folosind tehnici tradiționale de țesut și vopsit. În unele zone, valahii se ocupau și cu exploatarea forestieră, tăind și transportând lemnul. Pe principiul mioritic valahii comercializau produsele lor (brânză, lână, lemn) cu alte regiuni, obținând în schimb produse de care aveau nevoie (sare, cereale, etc.) făcând un comerț local prosper. Autoarea menționează în mod repetat brânza și laptele de oaie ca produse tipice valahe, subliniind importanța creșterii oilor pentru economia regiunii. Sunt descrise cu acribie și gospodăriile tradiționale, cu case din lemn, grajduri pentru animale și terenuri agricole adiacente. Se menționează adaptarea agriculturii la terenul dificil o specialitate valahă. Se observă că Petra Kostková a folosit cu generozitate în studiul săi lucrările lui Jaroslav Štika ca surse de informare și inspirație pentru cercetarea sa. Autoarea a fost influențată de ideile și perspectivele lui Jaroslav Štika asupra regiunii Valašsko. Oricum, sursele folosite de autoare acoperă o gamă largă de aspecte, de la istorie și geografie la folclor, turism și dezvoltare economică. S-a accesat atât surse contemporane (publicate în anii 1990 și 2000), cât și surse istorice mai vechi, oferind o perspectivă echilibrată asupra regiunii Valašsko. Studiul are o importanță emblematică pentru istoriografia cehă, pentru că arată cum istoria împletită cu etnografia contribuie nu numai la cunoașterea unui popor român cu tradiții străvechi, dar și la o promovare turistică a unui ținut arhetipal – Valašsko – care contribuie la prosperitatea economică a zonei dar și la perpetuarea valorilor tradiționale locale.
Ionuț Țene