Povestioara care urmeaza este despre tragedia si decăderea unui popor, care în urmă cu 30 si ceva de ani era mândru si demn de locul si rolul pe care il avea in lume. Tin să amintesc din capul locului ca nu sunt nostalgic dupa ceva sau cineva, dar nu sunt nici idiot sau oportunist. Azi cand toata lumea prefera sa traiasca exclusiv in deplina bunastare si face compromisuri peste compromisuri, eu prefer sa traiesc demn si liber. Nu mi-a placut si nici nu o sa-mi placa vreodata…lantul, cu atat mai mult cel ideologic de azi.
Petrica al nostru trăia într-o veche asezare milenara pe care o putem numi, să zicem Europa. Si pentru ca era singurul roman de pe acolo si-a primit numele de Petrica romanul. Traia impreuna cu tatal sau, un om cam ursuz, dar corect, care isi iubea mult pamantul si „gospodaria”. Desi erau mai nevoiasi, erau independenti financiar in comparatie cu restul conlocuitorilor. Petrica a fost invatat de mic sa fie muncitor, corect, modest si mai ales demn in relatiile cu ceilalti. Nu pleca capul pentru nimica in lume. Era drept si falnic precum bradul din curtea lor. Dar odata cu varsta a prins „drag” pentru bunastarea celorlalti vecini, desi fusese avertizat de tatal sau ca acea bunastare este una iluzorie si care avea sa-l coste poate chiar mostenirea adunata cu multa munca si truda ani si ani de-a randul. Pentru ca trebuie spus ca desi „gospodariile” vecinilor erau mai atragatoare, de fapt ei nu mai erau de mult proprietari pe pamantul si munca lor !
Si precum in pilda cu fiul risipitor, Petrica al nostru „bine sfatuit” de vecini „binevoitori” facu ce facu si isi lua lumea in cap, hotarandu-se sa intre si el „in rand cu lumea”. Dupa ce „scapa” de tutorele sau intr-un mod diabolic si se vazu stapan pe „gospodarie”, Petrica incepu o serie de „reforme” sub directa indrumare a celor 3-4 familii cele mai instarite din vechiul burg european. Asa se face ca in scurt timp reusi contraperformanta de a deveni din proprietar…un simplu locatar, iar apoi sclav de-a binelea la cei bogati anumerati anterior. Isi vandu si instraina bietul prostovan curtea, apoi gradina si livada, fantana si vita de vie, uneltele de productie, animalele din ograda, beciul cu toata agoniseala din ultimii ani, depozitul de lemne si podul casei, iar in final casa toata si pe el impreuna cu ea. In scurt timp fu nevoit sa schimbe la ordinele noilor stapani icoanele din casa cu te miri ce arta moderna de nimeni inteleasa, iar biblioteca care cuprindea carti si lucrari de istorie, literatura, geografie, teologie a fost considerată ca fiind necorespuzatoare cu noile realități pe care bietul Petrică le traia acum si anulata de neantul noilor „revolutii culturale” din societatea „gospodareasca” europeana.
In schimb la toate aceste „renuntari”, proaspatul integrat in „gospodaria” europeana, fu rasplatit la fel ca ceilalti colocatari cu credite „indestulatoare” la mai marii localitatii si implicit noii lui stapani, cu insusirea si respectarea noilor directii si directive – totul este permis si nimica din ceea ce este permis nu este interzis, doar daca este cu aprobarea celor 3-4 mari de pe ulita sau tot ce este al tau este si al nostru – cu specificatia ca Petrica nu mai detinea nimica in afara de munca…si iar munca ! Nici macar demnitate nu mai avea….
Abia acum Petrica descoperi ca democrația ca și capitalismul nu este pentru toți la fel. Că democratia nu este pentru „căței”. Că cei mari intră mereu primii si ocupa locurile din fata, in schimb ce el ramane mereu la urma doar cu promisiunile…cu amagirile pe care i le vand cei mari. Ca noua oranduire – „gospodarie” politica este precum o femeie de moravuri usoare…o prostituata . I se promisese in schimbul cedarii „gospodariei” sale sa fie primit si sa intre fara nici un fel de restrictii pe toate ulitele burgului european. Platii in avans la noii stăpani, precum platesti la prostituate. Dar degeaba…Schengen-ul se dovedi a fi o prostituată mult prea versată pentru naivul Petrică…Lua avuția si banii si se facu nevazută! Iar lui Petrică românul îi mai rămase doar cugetarea….ce ma fac eu acuma neica Colae ?!?
Ardeleanu Cristian