Puțină lume azi, 15 februarie, la înmormântarea din Cimitirul Central a marelui scriitor clujean Miron Scorobete. Mă așteptam să văd, totuși, mai multe figuri cunoscute la petrecerea pe ultimul drum a poetului, prozatorului, eseistului, jurnalistului și teologului Miron Scorobete. Fostul primar Gheorghe Funar a fost prezent. La înmormântare au participat și reprezentanți ai Uniunii Scriitorilor și autorităților locale, care au adus jerbe de flori în semn de omagiu. Pe scriitor l-am cunoscut, încă, din anii 90, când participa la cenaclul poeților neoavangardiști de la gruparea ”Zalmoxis”, dar nu am bănuit atunci că Miron Scorobete era și un important scormonitor și istoric pasionat al trecutului dacilor. L-am reîntâlnit, apoi, ca redactor la ”Cetatea Culturală”, pe vremea directorului Dan Brudașcu, prin 1998-2003. Poetul Miron Scorpobete era de o civilitate și de un bun simț remarcabil. Era o personalitate care-i plăcea să adune tinerii în jurul lui și să-i promoveze. Colaboram cu plăcere la ”Cetatea Culturală”, care o coordona ca redactor șef, cu un profesionalism desăvârșit și un curaj al ideilor îndrăznețe. În 1998, poetul a primit titlu de cetățean de onoare al municipiului Cluj-Napoca. Puțină lume știe că poetul clujean Miron Scorobete a făcut parte din valul poeților din anii 60, fiind apreciat de Nichita Stănescu, care la un congres al Uniunii Scriitorilor, din epocă, a spus că ”datorită lui Miron Scorobete, de la Cluj nu vine doar ploaia, ci și poezia”. Poetul Scorobete a fost iubit și de bardul de la Bârca, impetuosul Adrian Păunescu. Consider că poetul Miron Scorobete ar trebui reevaluat de critica literară și așezat alături de legendele liricii clujene a anilor 60 și70, Horia Bădescu, Aurel Rău și Marcel Mureșanu. Opera lui Miron Scorobete a fost complexă și pentru că autorul a fost extrem de fecund și iubea originaritatea. A publicat volume de versuri, proză, teatru sau eseuri, dar și literatură pentru copii, ceea ce pentru cunoscători e o specie tare grea. Scorobete a fost fiu de țărani și s-a născut la 1 mai 1933 în comuna Răchitova, județul Hunedoara, acolo unde întâmplarea face să fi fost elev arheolog în vara lui 1988, sub oblăduirea istoricilor Adrian Rusu și a lui Ghiță Petrov. A făcut școala în satul Poieni, la Petroșani, Călan, și școala normală din Deva. A absolvit Liceul Pedagogic din Deva, iar în 1957 Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, unde s-a și stabilit. Debutează în literatură la revista „Steaua”, iar editorial cu placheta de versuri ”Manuscris”, în colecția Luceafărul”. A fost redactor la revista „Tribuna” (1957-1970), redactor și director adjunct al Studioului de Radioteleviziune Cluj (1970-1983), redactor la Editura Tineretului, redactor-șef la „Renașterea Română” (1994-1995) și redactor-șef adjunct la „Cetatea culturală”. A colaborat la majoritatea revistelor literare din țară, între care: Tribuna, Steaua, România literară, Luceafărul, Scrisul bănățean, Renașterea, Gândirea, Cetatea culturală, Ateneu, Literatorul, Argeș, Steaua Dobrogei. Arhivat în 17 iunie 2015, la Wayback Machine. Miron Scorobete a fost menționat în ediția jubiliară a Bibliei 2001 (versiunea Bartolomeu Valeriu Anania) pentru contribuția avută la realizarea acestei monumentale lucrări. De altfel fostul mitropolitul l-a adus la trustul de presă ”Renașterea” și i-a fost sfetnic cultural. Miron Scorobete a fost membru al Uniunii Scriitorilor din România și membru al UZPR, precum și membru în Consiliul Eparhial și în Adunarea Eparhială ale Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului și Clujului, vicepreședinte al organizației ”Frăția Ortodoxă”. Poetul a fost distins cu ordine și medalii, între care: Steaua Republicii, Meritul cultural, A XXV-a Aniversare a Eliberării de sub jugul fascist, Centenar Lucian Blaga. Din opera sa merită amintite ”Manuscris”, versuri, 1962; ”Fântâni, versuri”, 1966; ”Drumul Gomorei”, 1967; ”Ultima vânătoare de toamnă”, versuri, 1969; ”Comoara din peştera scheletelor”, 1969; ”Femeia venită din sus”, 1971; ”Meduza”, roman, 1976; ”Cu microfonul, dincoace şi dincolo de Styx”, 2 vol., în colab., 1979-1981; ”Poveşti din curtea mea”, 1980; ”Trofeul, povestiri SF”, 1980; ”Sus în satul de argint”, versuri pentru copii, 1981; ”Marile vacanţe”, 1984; ”Imperiul unei singurătăţi”, versuri, 1985; ”Scrisori din Isihia”, versuri, 1987; ”Valahia în Cartea Genezei”, studiu, 1996; ”Norul de martori, eseu religios”, 2003; ”Dacia edenică” (studiu interdisciplinar), 2006. A fost și un pasionat de radio și directorul studioului territorial local. Poetul a fost difuzat la Postul de Radio-Televiziune Cluj, cu opera ca, ”Pe culmea cea mai înaltă a Munţilor Carpaţi”, ”Străinul fioros”. A compus teatru pentru copii reprezentat la Teatrul „Puck” din Cluj-Napoca: ”În ţara zmeilor cu creasta verde”. Poetul, de asemenea, a fost tradus în engleză, franceză, germană, rusă și maghiară.
Miron Scorobete a fost un scriitor complex, cu teme îndrăznețe. Lucrarea din 2006, ”Dacia Edenică” cu o prefață de Bartolomeu Anania, este o carte reper despre istoria culturală a românilor și moștenirea poporului geto-dac.Influențat de Nicolae Densușianu, BP Hașdeu sau Nicolae Miulescu, poetul clujean a readus originile dacice ale culturii populare, care au fost asimilate în literature română. Căutarea ”paradisului” terestru a reprezentat o incursiune febrilă a poetului în așteptarea tensionată a raiului ceresc. A considerat teritoriul Daciei un mythos edenic, din care s-a plămădit cultura română. Interpretarea inedită și originală a ”Mioriției” este unică în literatura noastră. La înmormântare, unul dintre preoți a vorbit despre Miron Scorobete la prezent, pentru că ”sufletul poetului nu moare, ci trăiește”. Aș adăuga că scriitorul trăiește și prin opera lui, iar ”Dacia edenică” rămâne un fundament al originarității istoriei culturale a poporului nostru. Opera lu Miron Scorobete, masivă și funciară, rămâne un punct de referință pentru istoria literelor românești. Opera lui Scorobete este vie și lucrătoare și din perspectivă teologică. Mă bucur că în timpul coaborării cu poetul, la ”Cetatea Culturală”, acesta mi-a arătat prețuirea, care, desigur, a fost reciprocă. Poetul Miron Scorobete este unul dintre corifeii liricii clujene, alături de AE Baconsky, Aurel Rău, Horia Bădescu, Marcel Mureșanu, Ion Mureșan, Aurel Gurghianu sau Ion Cristofor, de la care noi, cei mai tineri și foarte modești, avem ce învăța despre taina poeziei.
Ionuț Țene