Zilele acestea, dincolo de criza politică, am avut o surpriză neașteptată în Parlament: un proiect de lege unionist al SOS România, care ne poate aduce unirea sau un conflict cu Rusia? E o acțiune sinceră unionistă sau încă o manevră de a introduce tensiuni la granița războiului ucraineano-rus și de a implica România în război? Qui prodest? Să facem unirea cu inteligență ca la 1918! Camera Deputaților a adoptat tacit, pe 24 iunie 2026 – de Ziua Iei, un proiect de lege considerat controversat privind unirea României cu Republica Moldova (Pl-x nr. 305/2026), inițiat în aprilie 2026 de parlamentarii partidului S.O.S. România. Adoptarea tacită survine după ce Camera nu a dezbătut și nu a pus proiectul la vot în termenul constituțional de 45 de zile, procedură frecventă pentru inițiative care primesc avize negative în comisii.
Nu sunt, totuși, de acord cu semnalele ușor alarmiste ale lui Gheorghe Piperea și Iulian Capsali că ne poate aduce în război acest proiect de lege, dar nici nu pot fi în concordanță cu ideea că unirea românilor de pe ambele maluri ale Prutului să se facă doar prin proiect de lege. Unirea se realizează prin voința populară, adică prin referendum. Textul proiectului de lege SOS acordă Guvernului României mandat de a demara negocieri imediate cu autoritățile de la Chișinău pentru realizarea unificării celor două state. Ca temei juridic se invocă Actul Final al Conferinței de la Helsinki (CSCE), sugerând că modificarea frontierelor poate fi realizată prin mijloace pașnice și diplomatice. Proiectul prevede, de asemenea, notificarea partenerilor externi — SUA, NATO, Uniunea Europeană și ONU — în eventualitatea intrării sale în vigoare și stipulează că decizia finală ar trebui ratificată ulterior și de Parlamentul Republicii Moldova. Ca idee pentru sprijinirea mișcării unioniste, proiectul de lege nu e rău, dar acesta trebuie să respecte legislația internațională privind modificarea frontierelor: referendum popular de unire, sancționat apoi de lege.
Inițiativa a primit deja avize negative din partea Guvernului României, Comisiei Juridice și Comisiei pentru Drepturile Omului din Camera Deputaților, precum și observații critice din partea Consiliului Legislativ. Specialiști în drept constituțional, inclusiv foști membri ai Curții Constituționale, atrag atenția că proiectul încalcă prevederi fundamentale ale Constituției României. Articolul 1 al Constituției definește România ca stat „unitar și indivizibil”, ceea ce, potrivit experților, face inaplicabilă o schimbare de frontieră printr-o lege ordinară. Procedura constituțională pentru modificarea teritorială ar necesita tratate internaționale, modificarea Constituției și consultări directe (referendum) în cele două state.
Acest proiect de lege trebuie privit și în perspectiva contextului regional, marcat de războiul din Ucraina și de sensibilitățile privind securitatea europeană. Politica oficială a Bucureștiului și a Chișinăului a fost, în ultima perioadă, axată pe integrarea europeană a Republicii Moldova. În general, oficialii ambelor state au menționat că o apropiere reală ar urma să vină în mod „natural” prin mecanismele Uniunii Europene, nu prin acte juridice unilaterale care ar putea destabiliza regiunea. Deși, în ultima vreme, atât Maia Sandu, cât și Nicușor Dan au susținut public, în întâlniri oficiale, unirea celor două state românești, unirea se poate face doar legal, prin referendum popular — lucru cunoscut din legislația internațională, nu prin proiect de lege.
Desigur, adoptarea tacită a proiectului este doar o procedură birocratică — nu o decizie politică finală. Dosarul a fost transmis Senatului, care este forul decizional. Acolo, majoritatea guvernamentală are mai multe opțiuni, așa cum s-a manifestat în presa zilelor acestea: să trimită proiectul în comisiile de specialitate, să propună un raport de respingere și să adopte un vot final de respingere în plen, ceea ce ar clasifica inițiativa. Dat fiind avizul negativ al instituțiilor de specialitate și considerațiile constituționale, șansele ca proiectul să fie adoptat în forma actuală sunt destul de reduse.
Trebuie să înțelegem că orice demers serios privind modificări teritoriale ar necesita, pe lângă consens politic intern, mecanisme internaționale și constituționale complexe, precum și acceptul populațiilor implicate. Unirea Republicii Moldova cu România este un deziderat național și un proiect de țară care trebuie îndeplinit, dar această unire trebuie să se facă prin respectarea legislației internaționale, adică prin referendum popular pe ambele maluri ale Prutului, pentru a fi recunoscută de forurile și organismele internaționale. Totuși, vreau să specific că nu sunt împotriva acestui proiect de lege de unire prin decizie parlamentară; măcar a readus în spațiul public ideea unirii celor două țări românești. Să facem unirea României cu Republica Moldova și apoi să negociem cu Ucraina schimburi de teritorii, cedând Transnistria în schimbul teritoriilor istorice românești — Bugeacul și Bucovina de Nord — care trebuie să revină la patria-mamă, România. Pactul Ribbentrop–Molotov trebuie să cadă definitiv la Prut. După referendumul popular de unire, Parlamentul României va aproba prin lege decizia poporului de unire prin plebiscit. Hai să facem unirea României cu Basarabia! Unirea este proiectul nostru de țară! Acum!
Ionuț Țene