Sorin Ilie Cociș — specialist al Daciei romane și arhitect al cercetării arheologice din Transilvania
Arheologul Sorin Cociș este o personalitate marcantă a mediului academic clujean. Bonom și mereu vesel, Sorin Cociș a devenit foarte repede popular în anii ’90 și datorită implicării sale politice în mitingurile anti-comuniste din „zona liberă de neocomunism” din Piața Unirii și apoi ca membru PNL. A cochetat și cu politica locală, devenind consilier local foarte vocal într-un consiliu dominat cu o mână de fier în acea perioadă de Gheorghe Funar. Îmi amintesc că Sorin Cociș și profesorul de istorie Sandu Deac erau singurii opozanți ai fostului primar din oraș. Cociș, cu figura sa bonomă și cu un zâmbet mereu pe buze, dar și pus pe glume, a cucerit tânăra intelectualitate anti-comunistă din acei ani. Era o figură emblematică a societății civile și un arheolog respectat la muzeu și la institutul de istorie. Anii au trecut, Sandu Deac a murit fulgerător, iar Sorin Cociș a ieșit din politică. Cel puțin nu mai era în prima linie pe baricadele consiliului local sau județean, ci departe de politică, pe meterezele științei și ale acribiei despre subiecte legate de imperiul roman care a cucerit Dacia.
Sorin Ilie Cociș s-a născut pe 10 iulie 1956 la Târgu‑Mureș și este, în prezent, unul dintre cei mai importanți arheologi români contemporani specializați în epoca romană și în studiul provinciei Dacia. Cu o carieră științifică îndelungată la Institutul de Arheologie și Istoria Artei din Cluj‑Napoca, Cociș a contribuit fundamental la înțelegerea așezărilor rurale, a producției metalurgice și a circulației obiectelor mici (small finds) în spațiul nord‑dunărean, prin cercetări de teren, proiecte naționale și colaborări internaționale. După licența în istorie obținută la Universitatea ”Babeș‑Bolyai” (1981), Cociș și‑a consolidat pregătirea printr-un doctorat în istorie veche și arheologie (1998) și, ulterior, prin abilitarea în istorie la Academia Română (2019). A beneficiat de burse la ”Deutsches Archäologisches Institut” și de cooperări academice în Germania, care i‑au extins perspectivele metodologice și i‑au facilitat integrarea în proiecte internaționale. Activitatea sa de teren este impresionantă prin diversitate și continuitate. A participat și a condus sondaje arheologice și șantiere la situri majore precum Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Porolissum, castrul și vicus‑urile din Sutoru, precum și așezări rurale la Suceagu, Viștea sau Ocnița. A coordonat, de asemenea, sectoare importante în cadrul cercetărilor preventive legate de mari proiecte de infrastructură — Autostrada Transilvania și Autostrada Arad–Nădlac — asigurând astfel protecția și documentarea patrimoniului afectat de lucrări.
A mai condus și proiecte naționale despre studiul atelierelor de fibule și paleotehnicii metalurgice în Transilvania și a fost implicat în proiecte europene, printre care programul ”Cultura 2000”, axat pe dezvoltarea unei culturi comune în provinciile nordice ale Imperiului Roman. Implicarea sa în cooperări cu ”Römisch‑Germanische Kommission al Deutsches Archäologisches Institut” a promovat schimbul de date și metodologii între cercetătorii români și europeni. Publicistica lui Cociș acoperă monografii, volume editate, capitole și articole de specialitate. Printre lucrările de referință se numără studii despre fibulele din Dacia romană, inventare și analize de small finds, monografii despre tezaurul imperial de la Cluj‑Napoca și ample cercetări privind atelierele de producție a fibulelor. Cercetările sale pun accent pe tipologie, cronologie, distribuție și identificarea centrelor de producție, contribuind la o mai bună înțelegere a relațiilor dintre comunitățile locale și lumea romană nivelatoare civilizațional.
Principalele monografii și lucrări de referință semnate sau coordonate de Cociș includ ”Small Finds from Ulpia Traiana Sarmizegetusa” (1994) — un inventar analitic al micilor descoperiri din importantul oraș roman; ”Bibliografia Daciei romane” (2003) — instrument bibliografic util cercetătorilor; ”Coins from Ulpia Traiana Sarmizegetusa” (2004) — studiu numismatic; și ”Fibulele din Dacia romană / The Brooches from Roman Dacia” (2004) — lucrare de fundament pentru tipologia, cronologia și distribuția fibulelor în provincie. Aceste volume au stabilit repere metodologice și comparative necesare pentru studii ulterioare privind artefactele de uz cotidian și simbolic. În continuarea acestor demersuri, lucrarea ”The Roman Imperial Hoard from Cluj‑Napoca” (2010) oferă analiza unui depozit monetar important pentru înțelegerea circulației economice, iar ”Așezările antice de la Suceagu‑Rădaia. Vol. I. Epoca romană” (2017) constituie exemplul unui demers monografic de sit, integrând date arheologice, contextuale și interpretative privind habitatul rural. Cel mai amplu studiu recent, ”The Brooch Workshops from Dacia and the other Danubian Provinces of the Roman Empire” (2019), sintetizează date privind atelierele producătoare de fibule, tehnicile, stilurile și rețelele de difuzie în secolele I î.Chr.–III p.Chr. Pe lângă monografii, Cociș a contribuit cu capitole și articole în volume internaționale și acte de congres, abordând subiecte ca atelierele de fibule, instrumentele de decor ceramic, analiza metalurgică și fenomenele de frontieră. Exemple relevante sunt contribuțiile la volumele dedicate ”Alburnus Maior” (studiu asupra zonei sacre de la Hăbad), lucrările publicate în seria ”Patrimonium Archaeologicum Transylvanicum” (pe care le editează) și articole tipologice precum ”Anchor Shaped Brooches” (2006) sau studii despre fibule „barbare” în contexte romane (analiza descoperirilor de la Porolissum, 2020). Cociș a adus contribuția Romei din Dacia în spațiul public.
Temele recurente ale publicațiilor sale sunt despre tipologia și cronologia fibulelor, identificarea centrelor și atelierelor de producție, analiza ”small finds” ca sursă pentru viața cotidiană și relațiile economice, paleotehnici metalurgice și dinamica acculturării la frontiera imperială. Îmbinând cercetarea de teren (sondaje și șantiere) cu analize tipologice, numismatice și colaborări interdisciplinare, lucrările sale au contribuit la clarificarea proceselor de producție și schimb în Dacia și regiunile dunărene. Prin monografii, sinteze și studii specializate, publicistica lui Sorin Cociș reprezintă un corpus de referință pentru specialiști și un punct de plecare pentru cercetări viitoare asupra provinciei Dacia. Sorin Cociș a condus săpături și studii în situri de mare relevanță — Ulpia Traiana Sarmizegetusa, aria orașului roman din Cluj‑Napoca, castrul roman de la Sutoru, așezarea medievală Micești, precum și situri din Roșia Montană și Sălaj. Cercetările sale au adus contribuții importante la cunoașterea istoriei Imperiului Roman, a Daciei romane și la studiul fibulelor romane și „barbare”, asigurându‑i recunoaștere în comunitatea științifică internațională. Pasiunea pentru Roma a ocultat trecutul despre Sarmisegetuza Regia.
Cociș a avut, de asemenea, o activitate didactică constantă, predând cursuri universitare la instituții precum ”Babeș‑Bolyai” și Universitatea din Pitești, fiind implicat în formarea studenților la licență, masterat și la nivel doctoral. Este editor și coordonator al unor serii și volume științifice de referință, printre care ”Patrimonium Archaeologicum Transylvanicum”, prin care a facilitat publicarea unor studii colective relevante pentru arheologia Transilvaniei și a frontierelor romane. Pentru meritele sale științifice i s‑a acordat Medalia ”George Barițiu” a Filialei Cluj a Academiei Române (2015). Este sau a fost membru al unor organizații profesionale naționale și internaționale, inclusiv ”Romanian Society of Classical Studies, Instrumentum” (unde a fost vicepreședinte) și UISPP, precum și implicat în comisii naționale de profil, precum ”Comisia Limes”. Prin combinația dintre cercetarea de teren riguroasă, analiza tipologică atentă și implicarea editorială și pedagogică, Sorin Ilie Cociș a contribuit decisiv la definirea problemelor majore din studiul Daciei romane: dinamica acculturării la frontiera imperială, organizarea producției metalurgice și atelierele locale de artizanat, precum și rolul micilor descoperiri în reconstruirea cotidianului antic. Lucrările sale rămân surse de referință pentru specialiști și fundament pentru proiecte viitoare în arheologia provinciei Dacia și a zonelor limitrofe. Este un pasionat de Dacia Romană, care ocultează rolul tot mai ”stins” al autohtonilor geto-daci. Pentru Cociș romanizarea a fost ”totală”.
Arheologul clujean Sorin Cociș a fost recunoscut de comunitatea academică și omagiat în 2023 într‑o sesiune aniversară organizată la Cluj‑Napoca, prilej cu care i‑a fost prezentat volumul omagial ”Faber. Studies in Honour of Sorin Cociș at his 65th Anniversary”. Cartea, de peste 600 de pagini, reunește studii semnate de specialiști care reflectă aria vastă a cercetărilor sale desfășurate de peste patru decenii. Evenimentul a evidențiat contribuția esențială a profesorului Cociș la conservarea patrimoniului arheologic național și la popularizarea importanței siturilor istorice pentru comunitatea locală și națională. Academia Română a fost reprezentată de academicienii Mihai Bărbulescu, Marius Porumb și Ioan Bolovan, care au subliniat rolul său în salvarea unor vestigii și în promovarea valorii științifice a cercetărilor sale. Printre realizările remarcate se numără participarea la descoperirea, în 2019, a primei porți de intrare în orașul medieval Cluj, monument inclus în categoria I a patrimoniului național, precum și coordonarea unor importante cercetări preventive în Transilvania legate de proiecte de infrastructură (autostrăzile Arad–Timișoara, Pecica–Nădlac, tronsonul Gilău–Nădășel și Topa–Nădășel). Pe lângă activitatea de teren și publicistică, profesorul Cociș a avut și o implicare administrativă semnificativă: a fost vicepreședinte al Comisiei Naționale de Arheologie (2008–2016), membru al Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice nr. 3 (2016–2018), iar din 2015, respectiv 2022, face parte din ”Comisia Națională Limes” și, respectiv, ”Comisia Națională a Monumentelor Istorice”. Omagierea reprezintă o recunoaștere firească a unei cariere dedicate cercetării, protejării și promovării patrimoniului arheologic al României, lăsând o moștenire solidă pentru generațiile viitoare de arheologi.
Sorin Ilie Cociș reprezintă, prin talentul științific și implicarea practică, un reper actual în arheologia românească despre perioada romană. Activitatea sa multifacetată — teren, cercetare, predare, editare — l‑a transformat într‑un actor cheie în promovarea și protejarea patrimoniului arheologic din Transilvania și în integrarea cercetărilor românești în dialogul internațional. Sorin Cociș nu este un istoric cu o lucrare monumentală de autor, dar tocmai prin acele ”small finds” reprezintă arheologia de nișă și de strictă specialitate, care dau consistență unei sitoriografii românești prea preocupate de general și sinteză, nu de detaliile care ne fac să înțelegem cu adevărat trecutul. Cociș este un arheolog de cursă lungă, dar câteodată pasiunea subiectului Daciei Romane îl face să neglijeze contribuția supraviețuitorilor autohtoni. Pe Dacia romană, Cociș este unul dintre cei mai importanți arheologi din țară astăzi.
Ionuț Țene