Valentin Orga face, ca și mine, parte din prima generație de absolvenți post-decembriști ai Facultății de Istorie. Nu am fost colegi de an, el fiind mai în vârstă cu câțiva ani și intrat la facultate la momentul 1989, atunci când a fi admis la Istorie însemna să te „bați” cu 12 sau 14 candidați pentru un loc. Vali Orga, așa cum îl alintam noi colegii, a făcut parte din gruparea de corifei și ucenici ai maestrului istoriografiei clujene, Doru Radosav. Acolo, la BCU „Lucian Blaga”, unde profesorul Radosav era director, s-a format o echipă de discipoli care și-au asumat noile metode de identificare a izvoarelor istorice după modelul american, în special anchetele orale, care au dus la crearea unei noi discipline de cercetare și studiu: istoria orală. Cu Valentin Orga, Adi Boda, Cornel Jurju, Cosmin Budeancă, Sidonia Grama sau Ionuț Costea — s-a creat o echipă sudată de prieteni în jurul lui Doru Radosav, care a dus la înființarea Institutului de Istorie Orală și a Anuarului Institutului de Istorie Orală (AIO), devenite un fenomen istoriografic nou în Ardeal. Am avut onoarea și bucuria să public câteva studii de istorie orală în AIO, coordonat de Vali Orga, care de la început s-a impus ca un factor tutelar al noii mișcări istoriografice coordonate de profesorul Doru Radosav. Cu Vali Orga am fost și în Munții Rodnei și pe Valea Vinului, la cercetările legate de gruparea anticomunistă armată „Garda Albă” din 1949. Atunci s-au legat prietenii pe viață cu Cornel Jurju sau Ionuț Costea. Echipa lui Radosav a continuat asiduu cercetările și anchetele orale despre lupta anticomunistă, iar eu am „eșuat” în administrație. Valentin Orga, între timp, a devenit un istoric redutabil și director la BCU „Lucian Blaga”, în locul profesorului Doru Radosav. Ca istoric și-a dovedit acribia de ”istoric-instituție”, devenind un mentor al acestui stil istoriografic inovator. Nu a scris mult, dar a știut să îi capteze pe ceilalți corifei în anuar și în institut, pentru a crea producții istoriografice autentice și inedite. Fără istoria orală, doar pe baza documentelor de arhivă de la CNSAS și arhivele naționale, nu am fi aflat complexitatea și extinderea luptei armate anticomuniste în majoritatea categoriilor sociale din România ocupată de sovietici.
Valentin Gabriel Șerdan‑Orga s‑a născut la 12 octombrie 1965, la Hunedoara. Alegerea istoriei nu a fost pentru el un simplu parcurs academic, ci o vocație paideică care i‑a definit întreaga existență profesională. Din studenție a fost pasionat de cercetare de teren, arhive, interviuri, editare și construire de instituții culturale. Apariția sa în peisajul cultural clujean și regional se leagă, firesc, de un moment‑cheie al istoriografiei românești post‑decembriste așa cum am subliniat mai sus: inaugurarea istoriei orale ca disciplină și practica ei pe scară largă în cercetările despre memoria colectivă a Transilvaniei, sub patronajul lui Doru Radosav. Tânăr istoric la începutul anilor ’90, Orga a făcut parte din generația care a venit la facultate după 1989, în anii când accesul la studiile istorice însemna, mai mult decât oriunde, o „bătălie” pentru locuri. În spațiul academic clujean, s‑a format sub influența profesorului Doru Radosav, alături de o generație de cercetători care au însuflețit Institutul de Istorie Orală și Anuarul Institutului de Istorie Orală (AIO). Instituțiile acestea nu au reprezentat doar laboratoare metodologice reci, ci adevărate comunități intelectuale în care criteriul rigurozității se îmbina cu munca de teren: anchetele orale, ”cruzimea” memoriei ocultate, poveștile care nu se regăseau încă în documentele de arhivă. Valentin Orga prin vârstă și maturitate academică s-a impus ca liderul noii generație de istorici ”orali”. Drumul profesional al lui Valentin Orga a alternat munca de teren cu responsabilități editoriale și instituționale. După perioade petrecute în muzeografie și jurnalism local, începând din 1997 s‑a dedicat Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj‑Napoca (BCU). A pavat astfel, prin competență managerială și viziune culturală, drumul de la bibliotecar la șef coordonator de departament, iar din decembrie 2016 a ajuns la funcția de director general al instituției. În prezent ridică o nouă clădire a bibliotecii cu facilități moderne lângă clădirea-mamă. A devenit cadru universitar la Universitatea Babeș‑Bolyai, întâi ca lector, apoi ca conferențiar, fapt ce i‑a permis să transmită studenților nu doar cunoștințe, ci și o etică a muncii științifice: bibliologie, știința informării, istoria modernă a Transilvaniei, istoria presei și, pe larg, istoria orală.
Editor‑șef, coordonator de serii publicistice, îngrijitor de ediții critice, Orga a contribuit substanțial la viața editorială a Clujului. A fost redactor‑șef la Editura Argonaut între 2002 și 2014, a coordonat serii precum ”Myrobiblion” și ”Acta Bibliologica” și a susținut apariția unor volume care astăzi sunt repere pentru studiile regionale. Editura a devenit de referință la Cluj pentru producțiile istoriografice. Prin eforturile sale, AIO a devenit o platformă stabilă pentru cercetări originale, iar colecțiile BCU s‑au îmbogățit cu o publicistică de referință pentru istoria locală și memoria colectivă. Opera isotrică a lui Valentin Orga nu este amplă dar consistentă și inedită în unele aspecte. Aceasta cuprinde volume proprii, în coautoriat, ediții îngrijite și sute de studii și articole. Ca autor, printre lucrările reprezentative se numără: ”Aurel Vlad. Istorie și destin” (Argonaut, 2001; ed. a II‑a, 2018), ”Moța — file de viață, pagini de istorie” (Argonaut, 1999; ed. a II‑a, 2018), ”Sebastian Bornemisa” (1890–1953), ”Istoria presei românești din Transilvania. Presa românească din Orăștie” (Argonaut, 2009). Ca și co-autor și coordonator, s‑a remarcat prin volume precum ”Rezistența armată anticomunistă. Studiu de caz: zona Huedin” (Argonaut, 2003), ”Oameni care au făcut Unirea, Argonaut” (2018), ”Universitatea din Cluj în perioada interbelică. Vol. 1: Înființarea și consolidarea Universității românești din Cluj între anii 1919–1939” (2019) sau colective dedicate memoriei regionale și fenomenelor interetnice din Transilvania. Dintre edițiile îngrijite amintesc ”Gh. Ionescu, Jurnalul meu de front (1940–1941)” — ediție îngrijită și studiu introductiv (Argonaut, 2005), Elie Dăianu, ”Însemnări din închisoare și exil, vol. I–II (ediție îngrijită)”, Argonaut, (2002–2003). Edițiile critice îngrijite de Orga — Jurnalele, memorii, corespondențe — și volumele despre rezistența anticomunistă reprezintă, împreună cu anchetele orale, reprezintă nucleul contribuției sale la istoriografia recentă: povești de viață care completează, nu contrazic, arhivele oficiale și care scot la lumină complexitatea relațiilor sociale din epoci tulburi. În AIO, textele despre viața rurală, despre femeile implicate în mișcări de rezistență, sau despre grupările armate anticomuniste constituie capitole esențiale pentru înțelegerea unei istorii care nu se dezvăluie doar în documente, ci și în cuvântul martorilor. Proiectele pe care le-a coordonat sau în care a fost partener — de la cercetări CNCSIS la programe internaționale (Rememmber for the Future; IFA Stuttgart) și inițiative finanțate prin EEA sau POSDRU — reflectă o preocupare constantă pentru integrarea perspectivei comparative și pentru formarea profesională în domeniul istoriei orale. A coordonat proiecte care au studiat granița, refugierea, exilul, memoria minorităților și traumele colective ale secolului XX, implicând echipe inter-disciplinare și valorificând instrumente metodologice moderne. Activitatea sa asociativă — cofondator al Fundației „Memorie și Adevăr”, inițiator al Societății culturale Myrobiblion, cofondator al Asociației Philobiblon și, recent, fondator al Editurii Philobiblon — arată că Vali Orga nu a încetat să construiască spații instituționale pentru carte și pentru cercetare. A susținut proiecte muzeale și de patrimoniu local, a inițiat centre de documentare (printre care, în 2015, la Biblioteca Municipală Hunedoara) și a participat constant la viața științifică prin simpozioane și conferințe. Distincțiile primite în ultimii ani — Premiul ”Radu Rosetti” (Fundația Magazin Istoric, 2022), Premiul „Constantin C. Giurescu” al Societății de Științe Istorice din România (2022), premiul pentru monografie al Facultății de Istorie și Filosofie (2018) — sunt recunoașteri pe măsura unui parcurs în care rigurozitatea științifică s‑a întâlnit cu o responsabilitate civică: aceea de a păstra și de a transmite memoria comunităților. Valentin Orga este, în esență, un intermediar între trecut și prezent: un istoric care adună mărturii, un editor care le face accesibile și un manager care le pune în valoare prin instituții. Nu-i puțin de loc ceea ce face pentru o istorie intra-comunitară. Cartea, interviul, ediția critică, colecția din bibliotecă — toate acestea, pentru el, sunt piese ale aceleiași munci: a restitui comunităților poveștile lor, cu onestitate și rigoare, astfel încât memoria să devină temei pentru înțelegere, nu pretext pentru amnezie.
Într‑o epocă a informației rapide și a uitării la fel de rapide, munca lui Valui Orga rămâne un exemplu de cum se pot îmbina pasiunea pentru carte, buna practică editorială și angajamentul public într‑un proiect cultural coerent și durabil. În CV-ul său public nu este trecută și funcția de lider a Societății ”Petru Maior” din anii `90, care a fost de fapt o reînființare a vechii societăți, ca un arc peste timp, conduse de Valeriu Anania din greva academică din 1946, care după ce a devenit arhiepiscop de Cluj a încurajat restaurarea acesteia, ca o continuare a unei memorii combative. Dintre cărțile scrise de Vali Orga pe care le-am citit, cele mai bune și agregate cu informații inedite sunt monografiile despre familia Moța și Aurel Vlad. Istoricul s-a specializat pe istoria modernă transilvană și pe perioada interbelică, percepute ca epoci de luptă națională. La 60 de ani, istoricul a fost sărbătorit ca un vestit cărturar. Istoricul și jurnalistul Ilie Rad i‑a adresat la această vârstă un laudatio encomiastic. În „Un cărturar. Profesorul Valentin Orga la 60 de ani”, Ilie Rad evocă, cu ton cald și admirație, sărbătorirea prof. univ. dr. Valentin Orga, eveniment la care au participat numeroși colegi și prieteni din rândul istoricilor, bibliotecarilor, filologilor și oamenilor de cultură. Ocazia a marcat lansarea volumului aniversar ”Cuvântul care dăinuie. Valentin Orga la 60 de ani” (coordonatori: Cosmin Budeancă și Alexandru‑Bogdan Bud). Autorul își amintește întâlnirile profesionale și afinitățile personale care i‑au legat destinul de cel al profesorului Orga: colaborările din perioada în care Orga a fost director adjunct al Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” și director al Editurii Argonaut, originea comună din regiuni apropiate și perioada în care Orga a activat în presa clujeană (Radio Cluj, Transilvania Sport). Ilie Rad semnalează și contribuția sa la volumul aniversar, unde a publicat articolul „Un cărturar”. Ilie Rad se oprește în mod deosebit asupra monografiei lui Orga dedicată lui Aurel Vlad, apreciind documentarea riguroasă (arhive, presă, surse orale) și stilul literar al autorului. Mai mult decât biografia unei personalități istorice, monografia devine prilej pentru Ilie Rad de a sublinia virtuțile autorului: rigoare științifică, sensibilitate pentru memorie și talent narativ. El compară modestia și dăruirea lui Aurel Vlad cu gesturi de noblețe intelectuală (exemplificate printr‑o anecdotă despre Jürgen Habermas) și sugerează că Valentin Orga urmează sau împărtășește astfel de modele de conduită. În încheiere, Ilie Rad felicita ”profesorul Orga, îi urează multă sănătate și energie pentru proiectele în curs — în special pentru finalizarea noii clădiri a Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” — și sugerează, ca idee de viitor, elaborarea unei monografii dedicate satului Gâmbuț, leagăn al unor personalități pe care Orga s‑ar putea ocupa”. De asemenea, Valentin Orga s‑a implicat activ, împreună cu Cornel Jurju, Cosmin Budeancă și Sidonia Grama, Călin Roșu și Răzvan Gheorghe în „Serbările Memoriei” din Munții Apuseni, o sărbătoare a anamnezei luptei armate anticomuniste din acest spațiu arhetipal. Prin caracterul și parcursul său profesional, Valentin Orga este un ”istoric‑instituție”: nu neapărat un istoric de sinteză, ci mai degrabă un biograf a unor personalități, care sunt piloni de susținere morală și ferment istoriografic în comunitatea regională.
Ionuț Țene