Am participat cu plăcere, într-o toamnă ca mierea pe coamele Apusenilor, la un proiect istoric realizat de câțiva ani încoace de prietenul și colegul meu Cornel Jurju. Cea mai importantă parte a manifestării s-a desfășurat la ”umbra” luminoasă a mormântului cu cruce de lemn bizantină a lui Teodor Șușman senior, aflat pe Valea Firii. Cea de-a doua ediție a manifestărilor „Apuseni – Serbările Memoriei”, dedicate rezistenței anticomuniste din Munții Apuseni, a îmbinat, ca și anul trecut, armonios drumețiile, arta, muzica, filmul documentar și dezbaterile istorice despre rezistența armată anticomunistă din Munții Apuseni, din anii 1947–1958. Evenimentul s-a desfășurat în comuna Mărgău, județul Cluj, mai exact în localitatea Răchițele, în perioada 19–20 septembrie, în zona în care a activat grupul de luptă anticomunistă „Teodor Șușman”, cu participarea numeroșilor intelectuali din țară și a localnicilor curioși să participe la redescoperirea unei memorii ocultate de comunism și de neocomunismul postdecembrist. Și azi, incredibil, sătenii se tem să vorbească de lupta eroică a Grupării Șușman de teama unor autorități locale formate din foști comuniști sau informatori ai securității.
În fapt, „Serbările Memoriei” continuă munca unor tineri istorici și iubitori entuziaști de istorie, precum Cornel Jurju, Cosmin Budeancă sau Călin Roșu, care au realizat proiectul „Versantul partizanilor”, o reușită tematică sinergică prin care se dorește păstrarea amprentei memoriale a luptei anticomuniste din Apuseni, prin reconstrucția casei liderului partizanilor anticomuniști, Teodor Șușman, la Răchițele, astfel încât aceasta să devină un muzeu al rezistenței, integrat în circuitele turistice. Manifestările au debutat sâmbătă, 19 septembrie, la ora 10.00, cu o drumeție pe traseul urmat odinioară de partizanii din Apuseni, pe poteci, la peșteri și colibe folosite de partizani, unele dintre acestea fiind reconstruite. Un moment inedit al acestei ediții a fost și Crosul Memoriei, care are ca scop atragerea tinerilor să facă sport pe urmele haiducilor anticomuniști. Cursa, cu o lungime de aproximativ 5 kilometri, a fost organizată de Asociația ”Hai Afară”. Zeci de istorici și iubitori de istorie, împreună cu numeroși elevi, au participat la această autentică redescoperire a unui sine și adevăr istoric revelator.
De la ora 15.00, în cadrul secțiunii „Reprezentări vizuale – partizanii anticomuniști din Apuseni”, au fost prezentate replici ale icoanelor pictate de Teodor Șușman, fiul, realizate de pictorița Mirela Ungureanu. Teodor Șușman, fiul, împreună cu fratele său, Avisalon Șușman, au fost uciși luptând eroic într-o ambuscadă a Securității, în februarie 1958. Totodată, Cristina și Cosmin Chirvașie au prezentat un proiect inedit, prin care povestea Grupului „Șușman” a fost transpusă în format de bandă desenată, spre încântarea tinerilor elevi. Programul artistic a continuat, de la ora 16.30, cu un spectacol muzical susținut de Adrian Bezna, Răzvan Roșu și Glasul Moților, Anamaria Fițigău, Dragoș Câmpean și Camerata Transilvania, care au ridicat audiența în picioare. Începând cu ora 18.30, participanții au asistat la proiecția în premieră a filmului documentar „Petrea Icoanelor”, realizat de omul de televiziune Alexandru Munteanu. Sâmbătă seara, George Bârcă, astronom amator din Oradea, a susținut și o demonstrație astronomică. ”Serbările memoriei” au devenit o poveste a muntelui ca spațiu de rezistență românească, care leagă trecutul cu prezentul.
Evenimentul s-a desfășurat interactiv, dovedind că memoria este o cale de vindecare sufletească a unei comunități rănite de regimul comunist și de umbra neagră a Securității, care a sădit doar ură și dezbinare inclusiv după 1990. Ziua de duminică, 20 septembrie, a fost dedicată cuvântului, ideilor și dezbaterilor, lângă celebrul „brad al lui Șușman”, un loc al reculegerii și memoriei ca și ”gorunul lui Horea”. În aer liber, au avut loc două întâlniri incitante pe teme istorice, sociale și culturale. Prima dezbatere, desfășurată de la ora 10.00, a avut tema „Grupul Șușman – de la rosturile la rănile memoriei”. Discuțiile au pornit de la povestea Grupului Teodor Șușman și au vizat importanța luptei anticomuniste, modul în care trecutul continuă să modeleze identitatea prezentului, precum și felul în care acesta poate fi valorificat în educația noilor generații. La dezbatere au participat Nina Moica, președinta Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, istoricul Adrian Cioroianu, profesor la Facultatea de Istorie a Universității din București, istoricul și muzeograful Cristina Pușcaș, de la Muzeul Țării Crișurilor din Oradea, precum și istoricul Cornel Jurju, președintele Clubului Monarhiștilor Clujeni. Moderatorul întâlnirii a fost istoricul Cosmin Budeancă, vicepreședinte al Fundației Culturale „Memoria”. Concluziile dezbaterilor au fost sintetice și congruente: în România a existat o rezistență anticomunistă pe scară largă, care a cuprins toate categoriile sociale și politice, precum și marea masă a poporului, ca suport al luptei armate. Nu putem spune că un partid sau o categorie socială a monopolizat rezistența. Aceasta a fost profundă și de lungă durată, arătând că românii nu au dorit comunismul și că acesta nu s-ar fi impus fără ocupația trupelor sovietice.
Am reținut dârzenia doamnei Nina Moica, care a spus că nu a crezut că astăzi s-a ajuns să ne fie interzise discuțiile libere și adevărul despre rezistența anticomunistă. După ani grei de temniță comunistă, a fost urmărită informativ până în 1989, iar după 1990 a fost intimidată de aceleași structuri ale fricii. Cioroianu a criticat participarea excesivă a legionarilor la rezistența anticomunistă, considerând că se exagerează rolul acesteia. Din public, câțiva tineri au replicat că rezistența anticomunistă nu trebuie împărțită în „băieți buni și băieți răi”. De fapt, toți au luptat împotriva răului comunist, indiferent de culoarea politică. Mai mult, Răzvan Gheorghe, de la „Podul”, a spus că, în fața morții și a luptei anticomuniste cu trupele de Securitate, liberalii, țărăniștii, legionarii și social-democrații au fost egali. Nu putem învinovăți tineri de 17 ani, în 1950, că erau ”frați de cruce” și nu aveau legătură cu evenimentele din 1941. Ei erau niște tineri care au crezut în idealurile de libertate ale poporului român.
Cioroianu a replicat că „fiecare a trăit în utopia lui”. Cioroianu a susținut ideea că trebuie respinse, în egală măsură, comunismul și legionarismul. Însă o parte a publicului i-a considerat vinovați pentru ocupația țării pe sovietici și pentru crimele care au urmat pe comuniști. De la ora 11.30 a avut loc dezbaterea „Apuseni – peisaj, istorie, comunitate”. Printre participanți s-au numărat Alin Moș, directorul Parcului Natural Apuseni, Dan Moisa, președintele Clubului Montan Apuseni din Cluj-Napoca, Horea Matiș, profesor de istorie la Liceul Tehnologic „Vlădeasa” din Huedin, și Flavian Cătălin Pah, CEO al Clubului de Investiții Carpathia. Dezbaterea a fost moderată de Cosmin Budeancă, directorul celei mai bune reviste anticomuniste ”Memoria”. S-a subliniat că instituțiile statului trebuie să se implice mai mult în sprijinirea acestei memorii a rezistenței anticomuniste. Parcul Natural Apuseni este un exemplu pozitiv al implicării instituțiilor statului și europene în promovarea unei culturi memoriale a rezistenței anticomuniste. Rezervația montană nu este doar despre păduri și animale, ci și despre interacțiunea spațiului geografic cu comunitățile locale, care au fost modelate de istoria dură a ocupației, dar și despre rolul acestui spațiu ca factor de protecție pentru partizanii care au luptat cu arma în mână împotriva regimului de ocupație comunist.
Munții Apuseni au fost de fapt ”cazemata rezistenței armate” anticomuniste împotriva sovieticilor, dar și un loc în care memoria luptei haiducilor anticomuniști s-a păstrat vie. „Serbările Memoriei” au acest rol de a menține vie memoria rezistenței în rândul românilor și, mai ales, al tinerilor. Trebuie să-i reținem și să-i felicităm pe cei care au organizat evenimentul, cu mult entuziasm și inimă curată și, desigur, cu puțini bani, proveniți din sponsorizări și fonduri private. Încă instituțiile statului evită să se includă într-un proiect care arată în oglindă că, în România, urmașii comuniștilor și ai securiștilor încă sunt la butoanele puterii. Oamenilor le este frică, la 37 de ani de la Revoluția din 1989, să se implice pe față într-un asemenea proiect memorial, care, venind ca un catharsis, vindecă sufletul românesc îmbolnăvit de comunism. Cornel Jurju a criticat, de asemenea, distorsionările istorice ale lui Alexandru Florian, fost profesor de marxism, de la Institutul „Elie Wiesel”, privind rezistența anticomunistă și presiunea ideologică neomarxistă pusă asupra istoricilor, pentru ca acestora să le fie teamă să scrie adevărul istoric despre eroica luptă armată anticomunistă. De fapt, se încearcă întoarcerea istoriografiei privind rezistența la vremea mentală a lui Roller.
Cioroianu a replicat că nu știe despre declarația lui Florian potrivit căreia „cei care îmbracă ia românească și nu sunt țărani sunt atunci legionari”. Dezbaterile au fost interesante și aprinse, fapt care arată că, în afara spațiului instituțional istoriografic oficial, se poartă adevăratele dezbateri despre adevărul istoric românesc. La eveniment a participat și „vânătorul de securiști”, arheologul Ghiță Petrov, cel care l-a dezgropat din mormântul anonimatului pe Teodor Șușman. El mi-a spus că în curând o să facă o descoperire epocală despre un erou al poporului român. Aștept cu nerăbdare descoperirea care va schimba o pagină de istorie anticomunistă. Cred că acești istorici sunt „sarea și piperul” și lumina cunoașterii adevărului istoriografic românesc, dincolo de perfidia instituțiilor penetrate de vechile structuri securisto-comuniste, care blochează dezvăluirea luptei armate anticomuniste și schimbă paradigma politică de azi din România, încă nevindecată de comunism. Participanții au propus să luăm exemplul Poloniei în scrierea istoriei despre comunism, la cel mai înalt nivel instituțional și de stat. Tototdată, s-a subliniat că dosarele CNSAS trebuie citite cu mare circumspecție pentru a nu propaga narativul securității comuniste. Să nu cădem în capcana manipulării peste timp a agenților securității.
„Serbările Memoriei” au fost organizate cu profesionalism și entuziasm de Asociația Clubul Monarhiștilor Clujeni, în parteneriat cu Administrația Parcului Natural Apuseni, Asociația Foștilor Deținuți Politici din România și Asociația Hai Afară. Felicitări lui Cornel Jurju, istoricul care a dus greul acestei organizări, aproape pe persoană fizică! A realizat cu prietenii monarhiști ceea ce nu fac instituțiile academice cu bugete generoase, care preferă, de fapt, să oculteze rezistența anticomunistă. Casa lui Teodor Șușman va deveni un muzeu al rezistenței, iar ridicarea unui grup statuar al rezistenței anticomuniste la Răchițele ar fi o restaurare a memoriei luptei pentru libertate cu impact în opinia publică. Eu aș propune ca satul Răchițele să se numească Teodor Șușman, eroul care a apărat libertatea, democrația și demnitatea românilor din Ardeal în fața tăvălugului comunist. Anul viitor doresc să depun o jerbă de flori la statuia de bronz a eroului și ”Regele Munților” – Teodor Șușman – la Răchițele. Poate primarul din Mărgău va ieși din bârlogul comunizant și va participa și el la Serbările Memoriei. Eroii nu mor niciodată!
Ionuț Țene