Cristian Găzdac a fost un student premiant. Pe toată perioada facultății de istorie a fost un student de nota 10, concurând cu alt coleg strălucitor la învățătură, Ovidiu Muntean. Dacă unul dintre ei lua o notă de nouă, imediat celălalt se străduia să ia zece, ca să nu rămână unul în urmă față de celălalt la note. De aceea anul meu de facultate a avut doi șefi de promoție: Cristian Găzdac și Ovidiu Muntean. Amândoi învățau de dimineața până noaptea. Unii dintre colegii mai petrecăreți îi acuzau că sunt „tocilari”. Ce-i drept, cei doi colegi învățau mereu, fie că era perioadă de cursuri, sesiune sau vacanță. Nu i-am văzut la petreceri, în cafenea sau la chefuri în cămin. Nota 10 necesita sacrificii zilnice pe banca de studiu. Faptul că nu erau „piloși” sau dintr-o familie universitară, au intrat cu greu în sistemul instituțional istoriografic. Au pornit de jos, pe la muzee, făcând și naveta. Cristian Găzdac era un student foarte bun la învățătură, retras, dar și orgolios din fire. Stilul său de viață muncitor și introvertit i-a creat probleme de acomodare de la unii mai slabi la învățătură în celebrele tabere de arheologie de la Sarmizegetusa romană. De asemenea, invidioșii i-au creat probleme la începutul carierei, trecând prin tot felul de mici înțelegeri puse la cale pe la spate. La începutul vieții post-universitare anumite uși i s-au închis în nas, deși era șef de promoție. „Răzbunarea” lui a fost munca asiduă și acribia. A plecat în Anglia, unde a obținut un strălucit doctorat la Oxford pe tema numismaticii române în Dacia ocupată de romani. Cu acest succes a închis gura multora și i s-au deschis ușile, făcând carieră cumulativ, adică la muzeu/institut și la universitate. Azi este un istoric serios și recunoscut academic, dar nu promovat sau recompensat la valoarea sa de către sistemul instituțional universitar. Poate e mai bine așa, pentru că are timp să nu fie distras de la scrierea articolelor și cărților sale științifice. Găzdac nu are o operă istorică amplă sau de sinteză, dar cea existentă este concisă și pliată pe metodologia modernă.
Cristian Anton Găzdac este azi unul dintre cei mai importanți specialiști români în numismatică, arheologie și istorie antică, cunoscut pentru studiile asupra circulației monetare în provinciile dunărene, cercetările privind tezaurele și contrafacerile monetare, precum și pentru implicarea activă în protecția patrimoniului. Născut la 17 ianuarie 1970, Găzdac îmbină rigorile metodologice ale istoriografiei și arheologiei cu atenția la contextul material, construind o abordare interdisciplinară care leagă economia, societatea și securitatea în lumea romană. Formarea sa include licența și masteratul la Universitatea „Babeș‑Bolyai” din Cluj‑Napoca și un doctorat obținut la University of Oxford (2002), cu o teză dedicată circulației monetare în Dacia, între Traian și Constantin. Ulterior a obținut abilitarea și dreptul de a coordona doctoranzi (2014) și a activat constant în mediul academic: cercetător la Institutul de Arheologie și Istoria Artei al Academiei Române (Cluj‑Napoca), cadru didactic asociat și lector la Facultatea de Istorie și Filosofie, UBB, unde susține cursuri de numismatică, protecția patrimoniului și securitate în context istoric. Este titularul unor cursuri la nivel de licență și masterat și coordonator de doctorat în domenii conexe istoriei și relațiilor internaționale. Este recunoscut ca un specialist de marcă în numismatică şi arheologie monetară, ale cărui cercetări combină analiza cantitativă a descoperirilor monetare, contextualizarea arheologică şi interpretarea surselor scrise şi epigrafice. El continuă munca de o viață a celui mai important specialist pe numismatică din Ardeal, prof. Radu Ardevan. Dintre cărțile și studiile sale amintesc câteva selectiv: ”The numismatic monograph of colonia Ulpia Traiana Sarmizegetusa (cu S. Cociş, 2004); ”The numismatic monograph of Porolissum (cu N. Gudea, 2006); ”The Roman Imperial Hoard “Deleu” from Cluj‑Napoca” (cu S. Cociş, Á. Alföldy‑Găzdac, 2010); ”In the Shadow of the Heathens’ Gate. The Black Book of the Gold Coins from Carnuntum (cu F. Humer, E. Pollhammer, 2014); ”It Was Supposed to Be Silver! The Scrap Coin ‘Hoard’ Apulum VI (cu O. Oargă, Á. Alföldy‑Găzdac, 2015); ”Drobeta. The Never Abandoned City of Roman Dacia (cu M. Neagoe, 2015); ”The Hoard from Bistrița. A Roman Republican Hoard?” (cu G.G. Marinescu, Á. Alföldy‑Găzdac — 2016). Contribuţiile lui Găzdac sau concentrat pe circulaţia monedelor şi politicile monetare la periferia Imperiului Roman, comportamentele de tezaurizare în perioade de criză şi fenomenul contrafacerii, cu studii de referinţă asupra siturilor şi tezaurelor din Dacia (Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Porolissum, Apulum etc.). A coordonat şi a participat activ și interactiv la proiecte naţionale şi internaţionale, promovând digitalizarea colecţiilor, baze de date pentru depozitele monetare şi colaborări cu instituţii precum Oxford şi Museum Carnuntinum. Pe lângă publicaţii academice şi monografii, s‑a implicat activ în protecţia patrimoniului, expertize pentru muzee, combaterea traficului ilicit şi campanii de conştientizare privind importanţa contextului arheologic. Activitatea sa, recunoscută prin burse şi premii (din păcate nu spectaculoase), reflectă o abordare interdisciplinară care îmbină rigoarea ştiinţifică cu aplicarea practică în conservare şi accesibilizarea datelor, conturând direcţii metodologice moderne pentru numismatică şi arheologie. Azi e o voce a numismaticii românești pe plan european și chiar internațional. Este membru în comisii de doctorat la Oxford sau Valencia. Nu-i puțin lucru.
Istoricul Găzdac este, de fapt, în opinia mea autorul unei singure cărți-reper: lucrarea sa de doctorat obținută la Oxford. Circulația monetară în Dacia Romană este opera de referință a istoricului clujean. Geneza ei este interesantă. Asociația Tinerilor Arheologi „Fortuna”, înființată în 2001, care își propunea promovarea cercetării istorice de calitate și a unei arheologii profesioniste la nivel occidental, a sprijinit apariția monumentalei lucrări de tip hașdeian ”Circulația monetară în Dacia și provinciile învecinate de la Traian la Constantin I”, studiu scris de tânărul istoric clujean de atunci Cristian Găzdac. Specialist de marcă al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, pasionat numismat, educat la școala ardeleanului Radu Ardevan, care i‑a insuflat dragostea pentru istoria monedei, Cristian Găzdac, originar din Năsăud, a tipărit această carte în două volume la editura clujeană ”Nereamia Napocae” (2002). Lucrarea reprezintă ”in nuce” rodul muncii sale de trei ani, în Anglia, la Oxford (1998–2001) — de fapt teza sa de doctorat, susținută sub îndrumarea dr. Christopher Howgego, Ashmolean Museum, Universitatea Oxford. Cartea este o cercetare de sinteză care cuprinde o analiză comparată a circulației monetare din Dacia Romană și din provinciile învecinate — Pannonia și Moesia. Principalele concluzii ale autorului sunt două: Dacia s‑a integrat foarte rapid în sistemul monetar roman și, chiar după retragerea aureliană din 275 e.n., circulația monetară imperială a continuat, fără perturbări esențiale, și în prima jumătate a secolului al IV‑lea. Studiul, scris cu acribie și însoțit de un bogat aparat critic, se constituie în prima sinteză numismatică a epocii romane din istoriografia românească. Descoperirea unei monede sau a unui tezaur contribuie la conturarea unei epoci. Unele monede ne vorbesc despre pace și prosperitate într‑o provincie periferică a Imperiului Roman, în timp ce găsirea unor tezaure ne informează despre perioade de război, deoarece se știe că în vremuri nefavorabile oamenii tezaurizau monedele. Sesterții, antoninienii, denarii, solidii din aur, argint sau bronz sunt mărturii ale latinizării Daciei și ale originii noastre ca popor latin. Pe teritoriul Daciei romane s‑au descoperit numeroase tezaure, fapt ce explică unele fluctuații economice și militare de‑a lungul ocupației romane. După retragerea aureliană, centrul de greutate al vieții economice s‑a mutat din fostul centru al provinciei către sud, pe linia Dunării, unde s‑au găsit monede și tezaure. Totuși, aceasta nu înseamnă că moneda romană nu a mai circulat câteva zeci de ani în centrul și nordul fostei Dacii Romane. Prin acest amplu studiu de istorie numismatică și comparată, Cristian Găzdac se dovedește a fi un demn urmaș al istoricilor M. Macrea, D. Tudor și D. Protase. Prin el, școala istorică clujeană își afirmă vitalitatea și sincronizarea cu marile curente istorice occidentale.
Ionuț Țene