Horea, Cloșca și Crișan sunt Sfânta Treime a poporului român din Ardeal. La comemorarea martirilor Horea, Cloșca și Crișan, care se organizează anual, pe 28 februarie, în ziua supliciului tragerii pe roată a celor doi conducători ai revoluției de la 1784/1785, lângă monumental masiv din piatră și bronz realizat de Ion Vlasiu am meditat la roata istoriei. Monumentul dedicat de sculptorul Ion Vlasiu celor trei corifei ai răscoalei sociale, naționale și religioase a românilor din Ardeal este de un simbolism cutremurător. Acest grup statuar s-a realizat în 1974, de către Ion Vlasiu, fiind încrustat cu puternice simboluri ancestrale. Grupul statuar ”Horea, Cloșca și Crișan” este opera unui adevărat artist care a fost, pe lângă sculptor, un poet talentat și un prozator de excepție. Memorialistica sa este de referință pentru descrierea lumii artistice românești antebelice și postbelice, prin jurnalul ”În timp și spațiu” și romanul autobiografic ”Am plecat din sat”. Doar un sculptor și prozator vizionar putea face din Grupul statuar ”Horea, Cloșca și Crișan” un semnal artistic al poporului român peste timp, dar care explică, în același timp, și o idee arhetipală a roții care îl răzbună pe Horea împotriva autorităților austriece habsburgice, care l-au frânt prin tragerea pe roată la 1785. Pe obeliscul înalt de 15 metri, care străjuiește cele trei statui de bronz rond bos de 3,5 metri sunt inscripționate câte 10 roți pe fiecare parte a cuburile de piatră așezate unul peste altul. Deși specialiștii de artă, în toate descrierile, vorbesc de însemne arhetipale din Munții Apuseni, în realitate Ion Vlasiu conștient a sculptat de fapt roata ancestrală din vremea geto-dacilor, care s-a regăsit în mostrele cercetărilor arheologice, dar și pe porțile maramureșene.
Roata ca și soare – însemn solar – este un vechi simbol al autohtonilor. Roata este sub forma spiralei descoperite din cetățile dacice, dar și a soarelui de andezit de la Sarmisegetuza Regia. Așa arată roata de pe monumentul lui Ion Vlasiu de la Cluj-Napoca dedicate lui Horea, Cloșca și Crișan. Și aici intervine ironia istoriei. Habsburgii i-au condamnat pe Horea și Cloșca, prin codul Teresian, la frângerea pe roată. De altfel frângerea pe roată a lui Horea și Cloșca a fost ultima condamnare la moarte în acest mod barbar. Dar, paradoxal, frângerea pe roată a martirilor români a fost în realitate o victorie, peste timp, cimentată prin jertfă. Roata ancestrală a vechilor daco-romani a devenit, prin frângerea trupurilor lui Horea și Cloșca pe eșafod, un simbol al victoriei vieții împotriva morții, precum și a soarelui contra întunericului. Roata jertfei lui Rex Daciae a completat roata solară a arhetipului acestor locuri. Ion Vlasiu a sculptat conștient roata pe obeliscul de piatră, ca un însemn solar ancestral al ctitoriei prin jertfă a celor frânți de sistemul de tortură învechit al roții medieval. Ion Vlasiu a sculptat roata ca simbol solar al victoriei ancestralității și arhetipului față de vremelnici stăpânitori habsburgi. Pentru Horea, roata care l-a zdrobit, nu a fost semnul morții, ci un adevărat simbol al reînvierii neamului întru dreptate, libertate și credință.
Ion Vlasiu a fost un filosof al rostirii românești când a realizat Grupul statuar ”Horea, Cloșca și Crișan” de la Cluj-Napoca, care ne-a redat roata solară ancestrală, arătând foștilor stăpânitori austrieci că ”roata istoriei” s-a întors în favoarea foștilor români asupriți. Pornind de la ”roata istoriei” purcedem la o altă ironie a destinului. Horea și Cloșca au fost jertfiți prin frângerea pe roată de un tribunal austriac tocmai la Alba-Iulia, un loc intrat în conștiința românilor ca și capitala primei uniri a Țărilor Române realizate de Mihai Viteazul la 1600, dar și sediul mitropoliei românilor ortodocși din Transilvania, înființate de voievodul român. Habsburgii fără să-și dea seama au hotărât jertfirea răsculaților la Alba-Iulia, orașul care intrase în conștiința românilor ca locul primei uniri a celor trei Țări Românești. Astfel, eșafodul tragerii pe roată a lui Horea și Cloșca la comanda împăratului vienez s-a transformat la Alba-Iulia în altarul nașterii, prin jertfă, a națiunii române. Sângele lui Horea căzut din belșug pe pământul unirii lui Mihai Viteazul de la Alba-Iulia a cimentat și sfințit idealul unității poporului român, care s-a împlinit prin marea adunare de la Alba-Iulia de la 1 Decembrie 1918. Iată cum roata istoriei ancestrale i-a răzbunat pe Horea și Cloșca și pe români în orașul, care a devenit, datorită jertfei lor, cetatea Marii Uniri. Roata vechilor români i-a răzbunat devenind soarele renașterii în libertate.
Ionuț Țene