Salutăm decorarea unui veteran de război care a luptat pentru eliberarea Basarabiei și reîntregirea neamului. Este un act de recunoaștere a unui fapt de eroism, care ne oferă identitate și demnitate națională, în ciuda celor care vor să ne șteargă din istoria Europei și din cultura universală. Președintele Nicușor Dan a acordat, de Ziua Națională a României, o singură decorație veteranului de război Ion Vasile Banu, în vârstă de 107 ani, născut la 1 august 1918. Cu acest prilej, președintele a decorat pe colonelul (r.) Ion Vasile Banu cu Ordinul „Virtutea Militară” în grad de Cavaler, subliniind că acesta reprezintă esența dragostei de țară. Ion Vasile Banu a intrat în Armata României la 21 de ani, luptând pentru eliberarea Basarabiei în 1941 de sub regimul sovietic și pe frontul de la Cotul Donului în 1942 împotriva tiraniei URSS. S-a evidențiat sacrificiul și demnitatea veteranului, descriind decorația ca un omagiu adus generației de eroi care au scris istoria țării. Ion Vasile Banu a fost încorporat în 1939 la Regimentul 89 Infanterie Brașov și a luptat în diverse bătălii, fiind lăsat la vatră în 1945 cu gradul de locotenent-major. A fost distins ulterior cu „Crucea Comemorativă a Celui de-Al Doilea Război Mondial”. El a luptat cu regimentul în cadrul cunoscutei Divizii a 13-a. Decorarea i-a fost adusă direct la domiciliu, ocazie cu care Banu a fost extrem de emoționat. Acesta a avut o sărbătoare și în luna august, la împlinirea a 107 ani, menționând că are doi nepoți plecați în străinătate, care vor reveni acasă în curând.
Această decorare l-a supărat pe omul de casă al lui Băsescu, președintele care a distrus moralul țării noastre și a alungat români în Diaspora, Cătălin Avramescu, profesor de Științe Politice și fost ambasador în Finlanda, bursier de serviciu, care a calificat gestul lui Nicușor Dan drept „scandalos și iresponsabil”. Avramescu a publicat și o fotografie cu Ion Vasile Banu, care ține în mână un MP-40 german, o armă despre care se spune că era folosită de trupele germane. Cătălin Avramescu a criticat decorarea unui veteran care a participat la campanii considerate drept genocid, afirmând că nu a fost o acțiune militară legitimă. El a descris întreaga acțiune drept criminală și a contestat motivele pentru care președintele ar lăuda evenimentele de la Cotul Donului, legându-le de Bătălia de la Stalingrad, unde au murit milioane de oameni, în majoritate civili. Avramescu a subliniat că această istorie ar trebui să inspire rușine, nu mândrie.
Interesant este cum, de fiecare dată când este decorat sau omagiat un veteran de război care a luptat pentru eliberarea Basarabiei și împotriva regimului comunist din URSS, dar și când se celebrează un erou, se găsesc repede „părerologii de serviciu”, bursieri și ONG-iști să deplângă și să critice faptul că România a luptat împotriva Marii Uniuni Sovietice a lui Lenin, Troțki sau Stalin, oferind muniție lui Putin, pentru a spune că România este stat „fascist” și trebuie „eliberat”, ca și Ucraina. Toți „brucanii”, „mândruții”, „avrameștii”, „tismănenii” sau „morarii” se dau de ceasul morții să critice omagierea eroilor români și a patrioților din trecutul națiunii și să exulte la sentințele tribunalelor sovietice înființate de URSS pe teritoriul României ocupate de comunism în anul 1946. Toți aceștia au dragoste comună față de „fratele mai mare” din Rusia sovietică și, prin criticile lor împotriva istoriei românești și a eroilor români, oferă instrumentele politice și ideologice liderilor Kremlinului pentru a considera statul român inamic și „fascist”. De fapt, acești critici și nostalgici după URSS sunt cei mai „putiniști” și „pro-ruși” infiltrați printre „pro-europeni”. Pe cine să medaliem noi, românii, de 1 decembrie – Ziua Națională? Nu pe veteranul de război care a luptat pentru eliberarea Basarabiei? Să medaliem, conform „avrameștilor” și „tismănenilor”, pe „eliberatorii” sovietici conduși de Molotov, Jukov, Jdanov sau Makarenko din Frontul I Ucrainean? Asta vor „brucanii” și „florianii” pe stil nou? Se vrea, prin noua luptă de clasă, ștergerea și ocultarea eroismului națiunii și ca românii să fie o pradă ușoară noii Rusii sovietice? Să nu mai avem eroi ca să fim mai ușor de cucerit? Soldații români își apără țara cu eroii țării în inimă, nu cu Lenin, așa cum vor urmașii lui Brucan.
Felicit decorarea cu cea mai importantă distincție militară a statului român a veteranului de război Ion Vasile Banu, lucru care arată că instituțiile statului român nu au căzut toate în capcana istoriei contrafactuale și a propagandei de serviciu de tip sovietic. România mai are încă anticorpii necesari ca să nu cadă ca un fruct putred în brațele „sovieticilor” de tip nou care au nostalgii acute după marea putere sovietică „eliberatoare”, care ne-au ocupat, spoliat, ucis elitele și distrus țara după 23 august 1944. În România mai există în rândul intelectualilor așa-ziși „progresiști” o nostalgie după Rusia sovietică a lui Lenin, Troțki și Stalin și a gulagului comunist, care vor reînființarea tribunalelor sovietice de la 1946, dărâmarea Catedralei Naționale și reinstaurarea reeducării de tip Pitești sau Aiud într-o manieră de tip „neo-sovietică”, de coloratură albastră? Cei care vor slăbirea identității, credinței și ștergerea istoriei naționale, precum și a faptelor de eroism, de fapt doresc dispariția României, prin slăbirea ei în fața inamicilor externi. Noi, românii, nu vrem asta. Eroii nu mor niciodată!
Ionuț Țene