Sub sintagma teoretică „Satul este frate cu românul” poate fi încadrată o carte scrisă de clujeanul Răducu Rușeț în maniera miscellanea, un personaj emblematic al vieții culturale locale. Istoricul Răducu Rușeț este recunoscut în mediul academic pentru lucrările sale dedicate istoriei presei din Transilvania de după 1860 și educației timpurii. Lucrările sale de cercetare și cărțile publicate au fost citate în publicații prestigioase internaționale din SUA, Australia, Germania, iar unele dintre ele fac parte din patrimoniul unor biblioteci studențești cunoscute în Europa. Răducu Rușeț este considerat parte a noului val istoriografic clujean, alături de Mircea Gheorghe Abrudean sau Marius Ioan Eppel, afirmându-se ca un istoric serios și un documentarist al faptelor și evenimentelor istorice, profund conectat cu istoria și tradiția culturală din Transilvania epocii moderne.
Titlul lucrării recent publicate de istoricul clujean este „Din gura satului și inima țării” și a apărut la Presa Universitară Clujeană în 2025. Lucrarea a beneficiat de îngrijirea a doi referenți de excepție ai istoriografiei române: acad. Ioan Bolovan și prof. univ. dr. Ioan Cârja, dar ți de sprijinul teologului universitar Ioan Chirilă. Lucrarea este un compendiu de poezii, descântece, doine, balade, legende, ziceri, mitologii populare și traduceri din poeții antici și alte forme de folclor românesc. De asemenea, sunt incluse texte despre obiceiuri, tradiții, mituri populare și activitatea revistelor de folclor din perioada 1848 – 1946, recte culegeri de folclor, datini și tradiții românești incluse din revista Astrei „Transilvania”, revista de rezistență a românilor ardeleni.
Lucrarea „Din gura satului și inima țării” este o contribuție serioasă despre folclorul românesc și influența sa asupra culturii naționale, evidențiind importanța tradiției populare în cultura românească. Se introduce ideea că folclorul servește ca o legătură esențială între trecut și prezent, exemplificând rolul său ca formă de exprimare culturală. Autorul subliniază definiția termenilor precum poezia, descântecul, balada și le analizează rolul. De asemenea, lucrarea descrie modul în care aceste elemente reflectă valorile și credințele românești, precum și impactul literaturii folclorice asupra identității naționale. Istoricul Răducu Rușeț demonstrează cu acribie cum folclorul a contribuit la consolidarea identității naționale și analizează influența revistelor și a publicațiilor, cum ar fi „Transilvania”, în conservarea și popularizarea folclorului. Istoricul clujean realizează un studiu de caz despre revista „Transilvania” și rolul său în păstrarea și promovarea tradițiilor. Folclorul și cultura populară în general au contribuit la unitatea națională, trecând peste granițele provizorii între Țările Române. Compendiul cuprinde autori remarcabili care au publicat poezie folclorică cultă sau populară, precum Iosif Vulcan, D. Bolintineanu, Ion Heliade Rădulescu, Vasile Alecsandri, G. Sion, B.P. Hașdeu, Carmen Sylva sau Grigor Alexandrescu, și include Imnul Astrei, pe versuri de Andrei Bârseanu și muzică de Iacob Mureșianu. Este o muncă fabuloasă de documentare realizată de istoricul clujean Răducu Rușeț, care merită recunoaștere în lumea academică.
Editorul Răducu Rușeț ne oferă un studiu introductiv scris cu acribie și cunoștințe exhaustive de arhivist. În poezia populară românească, indiferent de clasificarea și nuanțele sau mesajul său (balade populare, doine, cântece de jale, de dor, ostășești, cătănești, de război, haiducești, voinicești, hore, descântece, urături, chiuituri și strigături), sunt surprinse, conform istoricului clujean, calitățile poporului român, dar și „tarele” acestuia în anumite aspecte ale vieții și gospodăriei țărănești, reflectând viziunea blagiană asupra satului românesc, acolo unde s-a „născut veșnicia”. Poezia populară românească reprezintă un element esențial al folclorului care și-a găsit de-a lungul timpului o expresie distinctivă în presa românească din Transilvania, aflată sub stăpânire maghiară, habsburgică și apoi austro-ungară. Folclorul a fost și o formă de rezistență a românilor la ocupația străină și o modalitate evidentă de păstrare a identității. Numeroase publicații și volume de epocă au colectat și publicat aceste poezii, reflectând bogăția culturală și tradițiile locale, tocmai pentru păstrarea tradiției comunitare. Diverse antologii și lucrări, menționate de editori și cercetători de renume, așa cum este și compendiul editat de istoricul Răducu Rușeț, contribuie la conservarea și promovarea acestui patrimoniu cultural național. Aceste demersuri literare nu numai că au susținut și îmbogățit identitatea națională, dar servesc și ca o conexiune vie între trecut și prezent. Importanța și prevalența poeziei populare românești în presa transilvăneană sunt accentuate, evidențiindu-se modul în care aceasta a fost documentată și publicată în diverse volume și publicații. Poezia populară, considerată un pilon al culturii românești, reflectă tradiții, credințe și valori locale, contribuind la consolidarea identității naționale. Lucrările menționate arată angajamentul cercetătorilor și editorilor în promovarea și conservarea acestei forme de expresie culturală.
Poezia populară românească a fost clasificată în 1875 în lucrările lui Grigore Silasi, care a identificat diverse forme, inclusiv poezii de dragoste și balade ce reflectă tradițiile și cultura populară. Silasi a evidențiat caracteristicile acestor poezii, cum ar fi temele de iubire, dor și bucurie, precum și rolul acestora în transmiterea valorilor și experiențelor comunității. De asemenea, studiul introductiv subliniază influența lui Silasi asupra cercetării folclorului și contribuția sa la cunoașterea literaturii populare românești. Grigore Silasi a avut un rol semnificativ în dezvoltarea activității culturale în secolul al XIX-lea, fiind asociat cu „Societatea studențească ” și „Reuniunea Societății române din Cluj”. Acesta a contribuit la promovarea literaturii și culturii românești prin lucrări importante. Acțiunile sale au influențat profund literatura românească, evidențiind importanța păstrării și promovării tradițiilor populare. Silasi a fost un militant activ pentru revitalizarea identității culturale naționale, lucru subliniat de istoricul clujean. Răducu Rușeț analizează preocupările legate de literatura română și influența acesteia în Transilvania. În acest context, el subliniază că, împreună cu alte societăți culturale, Silasi a contribuit la promovarea literaturii românești prin platforme universitare, cum ar fi „Catedra de limbă și literatură română” de la Universitatea Francisc Iosif din Cluj. Această perioadă a fost marcată de încercări de revitalizare a identității culturale românești, în contextul diversității etnice din regiune. De asemenea, se discută despre impactul societății ASTRA și al altor inițiative culturale asupra dezvoltării literaturii române în secolul al XIX-lea.
În analiza literară, diverse personalități ale culturii românești, cum ar fi Timotei Cipariu, au scos în evidență contribuțiile semnificative ale folclorului și literaturii scrise în Transilvania. Lucrarea „Poezii populare din Transilvania” de Athanase Marian Marienescu, semnificativă pentru perioada sa, oferă o perspectivă asupra influenței literaturii populare asupra identității naționale. De asemenea, este subliniat angajamentul lui Gheorghe Coșbuc față de promovarea culturii române în cadrul comunității transilvănene, prin activitatea sa în cadrul „Tribunei”, contribuind la consolidarea legăturilor între tradiție și literatură. Revista „Transilvania” a jucat, de asemenea, un rol crucial în promovarea culturii românești, având o influență semnificativă asupra literaturii din secolul XX. Totodată, Vasile Alexandrescu a fost un contribuitor major, publicând articole și poezii care reflectau diversitatea culturală a regiunii. În publicația „Poezii populare de comandă”, el a explorat teme tradiționale și a susținut relevanța folclorului în literatura contemporană. Lucrările publicate de Emil Gârleanu, evidențiază importanța unei abordări variate asupra textelor folclorice, contribuind astfel la îmbogățirea patrimoniului cultural român. Ceea ce realizează Răducu Rușeț este acceptarea de către lumea academică și istorici în general a ideii de folclor și a tot ce este legat de tradiția etnografică ca document folositor istoriografiei. Alături de documentul scris, de arhivă și de cel oral, iată că poeziile, descântecele, deochiurile, baladele, cântecele bătrânești și haiducești sau voinicești pot fi folosite ca document valabil în scrisul istoric.
În acest text, autorul Răducu Rușeț discută despre contextul sociologic al concepției lui Ernest Gellner referitor la grupurile sociale. Sunt analizate două categorii principale de grupuri: cele tradiționale, bazate pe legături de apartenență, și cele moderne, structurate pe interese și scopuri. Rușeț subliniază impactul schimbărilor sociale asupra identității și coeziunii acestor grupuri, evidențiind complexitatea interacțiunilor sociale, dar și importanța istoriografică a acestor produse culturale populare. Răducu Rușeț a realizat parafrazând de fapt o zicală veche românească: „Satul frate cu românul”. Contribuția lui Răducu Rușeț în corelarea documentului oral și popular în scrisul istoric cred că este de subliniat odată cu apariția acestei lucrări de referință și inedită pentru istoriografia națională și europeană. Compendiul este un instrument de lucru folositor pentru a identifica mai ușor operele folclorice românești și pentru a le aduce în atenția opiniei publice și mai ales a tinerei generații.
Ionuț Țene