Ioan Cârja mi-a fost coleg de an la Facultatea de Istorie. Venit din inima Munților Apuseni la Cluj‑Napoca, asemenea atâtor moți de‑a lungul anilor, tânărul student nu și‑a făcut de ocară neamul de țopi. A fost un student harnic, cuminte și foarte activ în viața academică studențească. Provenit dintr-o familie modestă, Ioan Cârja a locuit la cămin și a trăit avânturile grele ale vieții de student căminist. Nu a excelat la petreceri și ca stâlp de cafenea, ca alți colegi, ci a fost retras, introvertit și muncitor. Îl găseai la biblioteca universitară, în sala de lectură, la sălile de lectură ale căminelor în care a locuit, la arhivele statului sau la biblioteca filialei locale a academiei. Nu lipsea de la cursuri și seminarii și se implica în dezbaterile academice. A fost de la început luat sub brațul protector al profesorului Nicolae Bocșan, care l‑a sprijinit apoi în cariera sa universitară. Deși ortodox, a avut o preocupare pentru istoria religiei greco‑catolice din Ardeal. Aceasta l‑a ajutat în cariera academică. După facultate a fost trimis vreo doi ani la studii în Italia, la Roma, ceea ce în anii ’90 însemna foarte mult pentru un tânăr alumn. Era și un om de caracter: prietenos, amabil, blajin și se ținea de cuvânt, asemenea fraților săi moți. Am avut o relație de prietenie în facultate și discutam des, după cursuri, pe străzile din jurul clădirii centrale a UBB, despre temele abordate la universitate. Peste ani m‑am reîntâlnit cu el când deja era lector universitar. Datorită muncii asidue și a stresului se îngrășase, dar, peste ani, cu efort și dietă, a revenit la greutatea normală. Munca în cercetare și profesoratul la înalt nivel academic nu sunt ușoare. Dar roadele muncii sale au venit pe parcurs; azi este un reputat istoric și conferențiar clujean. Trebuie să‑i mulțumesc public că, în 2025, ca director al Școlii Doctorale, s‑a implicat activ în lansarea cărții mele „Pe urmele valahilor uitați. Despre etnogeneza românească” (Ed. Casa Cărții de Știință) la sala „Regele Ferdinand I” de la Institutul de Istorie clujeană, carte prezentată de acad. Ioan Bolovan, prof. Ioan Drăgan, poetul V.C. Măruțoiu și conf. Avram Fițiu. A fost un gest camaraderesc și colegial al lui Ioan Cârja, pe care l‑am apreciat. Conf. univ. dr. Ion Cârja a fost numit recent director al Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneția. Istoricul clujean a primit aviz favorabil, în unanimitate, în comisiile reunite de cultură și media, respectiv de politică externă ale Senatului, pentru a ocupa noua funcție, în urma propunerii de numire formulate de Academia Română. Este un corolar al recunoașterii sale academice.
Ion Cârja este azi un istoric, cu reputație în lumea academică românească și internațională. Este conferențiar universitar doctor la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității Babeș‑Bolyai din Cluj‑Napoca, director al Școlii Doctorale „Studii de populație și istoria minorităților” (din 2016) și un cercetător recunoscut pentru contribuțiile sale în istoria Bisericii greco‑catolice române, identități confesionale și naționale în spațiul transilvănean, istoria Primului Război Mondial și studiul surselor vizuale. Născut la 15 septembrie 1971 la Câmpeni, Ion Cârja și‑a finalizat studiile la Universitatea Babeș‑Bolyai (licență în Istorie, 1995; master în Istorie modernă comparată, 1996). A urmat programe de cercetare și stagii în străinătate (Erasmus la INALCO, Paris; bursă „Vasile Pârvan” la Accademia di Romania, Roma). A obținut doctoratul în Istorie în 2006, cu teza Biserică și societate în Transilvania în perioada păstoririi mitropolitului Ioan Vancea (1869–1892), sub conducerea prof. dr. Nicolae Bocșan, iar abilitarea în domeniul istoric în 2016. La UBB a parcurs toate etapele didactice — de la preparator la conferențiar (din 2013) — îmbinând activitatea didactică cu cercetarea de arhivă, coordonarea studenților și doctoranzilor și implicarea în examene și comisii (președinte al comisiilor de licență și admitere la programe de master; tutore pentru specializarea Arhivistică).
Cârja dezvoltă o operă coerentă în jurul câtorva teme principale: istoria Bisericii greco‑catolice române (organizare ecleziastică, elite clericale, relații cu Sfântul Scaun); identități confesionale și naționale în Transilvania (secolele XIX–XX); istoria Primului Război Mondial în spațiul austro‑ungar, cu accent pe participarea românilor și pe sursele vizuale; istoriografia post‑1989 și memoria istorică în România; surse arhivistice pontificale și cercetări realizate în arhive internaționale. Este cunoscut pentru lucrări care combină analiza documentară riguroasă cu abordări tematice privind identitatea confesională și reprezentările vizuale (fotografii, cărți poștale, albume), propunând interpretări care leagă viața ecleziastică de procesul modernizării și de construcțiile naționale. Are o activitate susținută de comunicări științifice la simpozioane și conferințe internaționale (Italia, Franța, Germania, Polonia, Austria, Serbia, Ungaria etc.), fiind invitat frecvent la reuniuni dedicate istoriei ecleziastice, istoriei națiunilor centrale și istoriei vizuale a Primului Război Mondial. Ioan Cârja a susținut peste o sută șaptezeci de comunicări (selectiv menționate în dosarul 2013–2023), precum și organizarea sau coordonarea a numeroase sesiuni și conferințe internaționale („ROMANIA‑ITALIA‑EUROPA. Evoluții istorice — dinamici culturale — relații internaționale”, 2020; „IDENTITATE ȘI DIVERSITATE ÎN EUROPA”, Oradea, 2022). A coordonat și a participat ca expert la proiecte naționale și europene (CNCSIS, CEEX, POSDRU, POCU), printre care proiecte privind geneza identităților moderne, geografia simbolică a Europei, sisteme informatice arhivistice și programe de formare (MINERVA, ATRIUM, SMART Student for Future), contribuind la transferul de cunoaștere către medii educaționale și publice.
A publicat monografii și volume coordonate, solide din punct de vedere științific. Dintre acestea, câteva selectate: ”Biserică și societate în Transilvania în perioada păstoririi mitropolitului Ioan Vancea 1869–1892” (2007); ”Episcopul Ioan Szabó și Sfântul Scaun. Corespondență 1874–1910” (în colaborare cu D. Sularea, 2007); ”Un italian la București: Luigi Cazzavillan 1852–1903” (coautor cu Ioan‑Aurel Pop, 2012); ”Imperi e nazioni nell’Europa centro‑orientale alla vigilia della Prima Guerra Mondiale. Atti del Convegno, argonaut/Collana Prospettive” (2016); ”Un ardelean în Marele Război: Albert Porkoláb 1880–1920” (2016); ”De la „amurgul imperiilor” la România Mare. Românii din Austro‑Ungaria în Primul Război Mondial — documente vizuale” (2018). Dintre studiile sale, merită menționate câteva relevante: „La Santa Sede e l’identità nazionale romena nel contesto della fondazione del Vescovado di Hajdudorogh (1912)”, Anuarul Institutului Italo‑Român (2004); „Imaginea împăratului Carol I (IV) al Austro‑Ungariei printre românii din Transilvania (1916–1918)”, Transylvanian Review (2007); „Faith and Charity. Aspects Concerning the Material Situation of the Higher Greek‑Catholic Clergy in the Second Half of the Nineteenth Century”, Economy and Society…, LIT Verlag (2013); „Combattendo lontano dalle loro terre. I romeni nell’esercito austro‑ungarico sul fronte italiano (1915–1918)”, în L’inferno del Carso, Luglio Editore (2015); „The Dilemmas of Cohabitation: The Orthodox and the Greek‑Catholic Communities in Transilvania in the Second Half of the 19th and Early 20th Century”, Intercultural Conflict and Harmony in the Central European Borderlands, V&R unipress (2017); „Românii din Austro‑Ungaria în anii ‘Marelui Război’. Perspectiva surselor vizuale”, Studia UBB Historia (2021); „The Local Greek‑Catholic Clergy in the Archdiocese of Blaj in the Second Half of the Nineteenth Century: Educational Paths and Ecclesiastical Career Coordinates”, Peter Lang (2021).
Totodată, Ion Cârja a coordonat volume colective și a fost editor/curator pentru lucrări publicate în România și în străinătate; a realizat recenzii academice pentru numeroase volume de specialitate și a tradus studii din/în limba italiană și alte limbi. A participat la revizii științifice de carte și a susținut prefaceri și note introductive pentru volume de istorie. Ca director de școală doctorală și mentor, Ion Cârja a coordonat și a fost membru în numeroase comisii de susținere a tezelor de doctorat (lista include peste 60 de doctoranzi și membri de comisie între 2013 și 2023). A fost implicat ca expert și mentor în proiecte POSDRU/POCU care vizează dezvoltarea carierei doctoranzilor și postdoctoranzilor. Prin combinarea muncii de arhivă (inclusiv cercetări în arhive pontificale) cu abordări tematice privind identitatea confesională și reprezentările vizuale, Ion Cârja contribuie la înțelegerea modului în care instituțiile religioase, elitele ecleziastice și memoria vizuală au modelat procesele de modernizare națională în spațiul central‑european. Studii privind relațiile dintre românii greco‑catolici și Sfântul Scaun, elitele ecleziastice sau participarea românilor în armata austro‑ungară extind perspectivele asupra intersecțiilor dintre religie, politică și identitate într-o Europă în schimbare. Pentru Cârja spațiul românesc a fost spațiu european în epoca modernă.
Profilul academic al lui Ion Cârja reunește cu acribie cercetare aprofundată de arhivă, publicistică științifică solidă și implicare instituțională în formarea noilor generații de istorici. Prin lucrările sale, Cârja a adus contribuții semnificative la înțelegerea relațiilor dintre confesionalitate, identitate națională și memorie vizuală în istoria Transilvaniei și a spațiului central‑european, poziționându‑se ca un specialist important în domeniul istoriei ecleziastice și al istoriei sociale a modernității regionale. Istoricul face trecerea de la studiul de nișă și teme locale sau regionale spre sinteze istoriografice mai ample. Este încă tânăr și este de așteptat ca pe viitor să publice lucrări de sinteză importante. Are baze academice și un instrumentar științific solid. Cunoaște patru limbi străine, ceea ce l‑a ajutat în cercetarea academică. Expertiza sa academică îl va sprijini în noua sa carieră administrativ‑academicã de la Veneția. Așteptăm noi contribuții istoriografice în relațiile istorice româno‑italiene. Fiind un istoric echilibrat și harnic, care a ales „calea de mijloc”, cum ar spune acad. Ioan‑Aurel Pop (aurea mediocritas), Ion Cârja s‑a impus ca un istoric serios și credibil într‑o lume în care conformismul, tezismul, propaganda și ideologia fac ravagii în istoriografia contemporană. Istoricul este influențat de spiritul epocii moderne, cel al expansiunii naționalităților și națiunilor în Europa. Nu se poate oculta în scrisul istoric acel ”zeitgeist” al epocii dezvoltării și afirmării națiunilor europene. De asemenea, metodologia sa și stilul sunt clasice cu inserții din științele auxiliare în scrisul istoric. Ioan Cârja este o „pipetă de aur” între istoricii noștri, care strălucește într‑o lume a istoriografiei compromise de „noroiul” ideologiei, ce afectează obiectivitatea istoriografică.
Ionuț Țene