Poetul nostru național Mihai Eminescu a fost înmormântat pe 17 iunie 1889 în Cimitirul Bellu (Șerban Vodă) din București, pe o ploaie torențială, în prezența foștilor săi prieteni apropiați și scriitori. La mormântul poetului a fost ridicat ulterior un monument, la inițiativa unui comitet condus de Titu Maiorescu. Mormântul se află pe Aleea Scriitorilor și este un loc de pelerinaj pentru români și cei îndrăgostiți de poezia sa. Din 1889 și până în prezent, inclusiv în anul 2026, mormântul său rămâne unul dintre cele mai vizitate locuri din cimitir, fiind centrul evenimentelor comemorative organizate anual în ianuarie, pe 15 ianuarie, de ziua sa de naștere, și pe 15 iunie, ziua trecerii sale la cele veșnice. Anul acesta, la slujba religioasă de comemorare a Poetului Național, un preot ortodox a susținut, spre surprinderea celor prezenți la eveniment, că Mihai Eminescu să fie reînhumat din Cimitirul Bellu în mijlocul Catedralei Mântuirii Neamului, edificiu rezultat al ideilor și inițiativelor sale.
Prozatorul Ioan Slavici, prietenul Luceafărului poeziei române, într-o amintire din 1924, recunoștea că Mihai Eminescu a avut prima idee de construire a Catedralei Naționale a tuturor românilor ortodocși. Mihai Eminescu a gândit necesitatea ridicării unei catedrale bucureștene „imediat după strălucita victorie armată de la Griviţa din 30 august/11 septembrie 1877”. Deci, Mihai Eminescu a fost printre primele personalități care au promovat această idee, într-un articol publicat în ziarul Timpul, unde remarca lipsa unei mari biserici ortodoxe în București. „Noi înșine, în marea capitală a României, nu avem o singură catedrală, o singură zidire religioasă care să fie reprezentativă. Lucrul se explică prin împrejurarea că Bucureștiul este un oraș relativ nou și că nu a fost întotdeauna capitală”, scria poetul în 1881, în ziarul „Timpul”. Anul acesta, pe 30 noiembrie, de Ziua Sfântului Andrei, a fost sfințită pictura Catedralei Naționale în prezența Patriarhului Daniel și a fost inaugurată oficierea Liturghiei în acest edificiu dorit de Mihai Eminescu încă din 1877.
Consider că noi, românii care vorbim limba literară creată de poetul Mihai Eminescu, trebuie să-l cinstim pe Poetul Național nu numai la festivități comemorative, de Ziua Culturii Naționale sau la spectacole cultural-artistice. Mihai Eminescu, care a fost „sumă lirică de voievozi”, cum frumos spunea Petre Țuțea, sau „voievodul culturii românești”, în opinia lui Constantin Noica, trebuie să fie omagiat permanent de către poporul român, ca într-o stare de veghe perenă. De aceea, consider că reînhumarea lui Mihai Eminescu din Cimitirul Bellu în Catedrala Mântuirii Neamului va crea o emulație națională pentru toți credincioșii români care vizitează, de-a lungul anilor, cu sutele de mii, acest așezământ-edificiu, transformându-se într-un omagiu de recunoștință pentru inițiatorul Catedralei Naționale din București. Mormântul lui Mihai Eminescu din Catedrala Națională va fi ”kilometrul zero” al culturii și spiritualității românești, un punct de reper și un pelerinaj de recunoștință și reculegere față de Poetul Național. Mormântul lui Mihai Eminescu din Catedrala Națională va deveni loc sfânt de rugăciune și un factor de coeziune, unitate și inspirație religioasă și națională pentru întregul popor român de azi și de mâine pe drumul spre mântuire. Să-l cinstim pe Mihai Eminescu la mormântul încununat de flori, din inima Catedralei Naționale, din capitala țării noastre. Amin.
Ionuț Țene