Moartea și mesajul testamentar a lui Mircea Vulcănescu. 28/29 octombrie 1951

La 9 octombrie 1946 filosoful Mircea Vulcănescu a fost condamnat la opt ani temniță grea. Judecarea recursului s-a prelungit pînă în ianuarie 1948, cînd instanța a menținut pedeapsa din ’46.

„Și aș vrea să întreb: nu s-a găsit niciuna dintre aceste conștiințe, care să-și asume, fără gândul niciunui profit personal, sarcina, înalta și dureroasă, în același timp, de a înlatura de pe fruntea acestui ins de elită al spiritualității românești formula: “Deținutul criminal de război Vulcănescu Mircea?” Nu vă îngrijorează, nu vă cutremură această alaturare de cuvinte? Nu se va găsi nici de aici înainte?

Eu tot aștept un om al legii care să-și asume demersul unui recurs în anulare a sentinței de condamnare a lui Mircea Vulcănescu.

Altminteri, dacă vom continua să ne exterminăm elitele, vom renunța nu numai la istorie, vom renunța nu numai la ființa noastră, ci vom renunța pur și simplu să fim”, scria Dora Mezdrea, în Nae Ionescu și discipolii săi în arhiva Securității (vol. 5). Mircea Vulcănescu, Ed. Eikon, 2013. S-a găsit cineva, dar Justiția a respins cererea de reabilitare a filozofului.

A fost închis la Aiud, unde a ținut o serie de conferințe considerate subversive de către torționari, pentru a ridica moralul deținuților. Din această cauză a fost izolat, la fel ca alți 12 bărbați din celula sa, în hrubele secției 1. Acolo au fost dezbrăcați în pielea goală și lăsați într-un frig cumplit, neavînd paturi sau scaune pe care să șadă. Epuizat, unul dintre deținuți a căzut din picioare după cîteva ore. Vulcănescu s-a așezat pe ciment ca o saltea pentru cel doborît, salvîndu-i viața. Filosoful a murit însă pe 28 octombrie 1952, bolnav de plămîni, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus. Avea 48 de ani și a lăsat cu limbă de moarte un îndemn cutremurător, cu adevărat demn de un mucenic: “Să nu ne răzbunați!”. în noaptea lui 28 octombrie 1952, la 48 de ani, Mircea Vulcănescu avea să moară, în infirmeria d la Aiud, într-un frig cumplit, lipsit total de medicamente, într-un pat de fier. Lângă el, se aflau doctorul Petre Ţopa şi un alt deţinut, Ion Constantinescu Mărăcineanu care au povestit frânturi din ce s-a întâmplat atunci, în ultimele clipe ale lui Mircea Vulcănescu, într-un articol publicat în „Memoria”. Cei doi stăteau de vorbă, Mircea nu le auzea cuvintele, suferea cumplit şi avea dureri cumplite.

Trupul său a fost aruncat în groapa comună de la Aiud.

Mircea Vulcănescu a fost propus, alături de alți mărturisitori creștini din perioada comunistă, pentru canonizare de către Biserica Ortodoxă Română.

ClusiumNews

Ultimele articole

Newsletter

Citește și

Miezonoptica străbunilor – Memoria strămoșilor se transformă în poezie la Victor Constantin Măruțoiu

Apărut în 2026 la Editura Ecou Transilvan din Cluj-Napoca,...

De ce a dorit Stalin ca Transilvania de Nord să revină României? La început a fost „Țara Ardil”, nu Erdély

Zilele trecute, un podcast despre istoria Transilvaniei mi-a amintit...

Începutul relațiilor româno-ruse: Elena, fiica lui Ștefan cel Mare, cneaghină la Moscova

Relațiile româno-ruse au căpătat o importanță diplomatică deosebită spre...

Raoul Șorban – salvatorul evreilor din Ardealul de nord ocupat de horthyști, cu ajutorul regimului Antonescu (1940-1944)

Pe „Dreptul între popoare”, marele critic și profesor de artă Raoul Șorban, l-am cunoscut bine la începutul anilor ’90, la simpozioanele culturale din Cluj-Napoca,...

Miezonoptica străbunilor – Memoria strămoșilor se transformă în poezie la Victor Constantin Măruțoiu

Apărut în 2026 la Editura Ecou Transilvan din Cluj-Napoca, volumul ”Miezonoptica străbunilor” de Victor Constantin Măruțoiu este o carte bilingvă, în română și italiană,...

Ali Podrimja – poetul național al Kosovo: un exponent al lirismului balcanic contemporan

Ali Podrimja s-a născut la 28 august 1942 și a decedat, în împrejurări neelucidate, la 21 iulie 2012. Poetul kosovar rămâne una dintre cele...

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.