Nicolae Șteiu a fost un istoric și pedagog român, specializat în istoria României și mai ales a Transilvaniei, cu accent pe istoria Huedinului, a elitelor locale din zona acestui oraș montan și a comunelor învecinate, precum și pe revoluția pașoptistă din nordul Munților Apuseni. A fost autor și coautor a peste 35 de cărți și a publicat mai mult de 80 de studii și articole în reviste de specialitate și volume colective, în țară și în străinătate. Viața îndelungată l-a ajutat să fie productiv istoriografic. Personal l-am cunoscut la întrunirile și evenimentele organizate de Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu”. Era genul de dascăl integru, care emana distincție și atitudine pedagogică. Ultima oară m-am întâlnit cu dânsul la festivitatea dedicată Centenarului „Crăișorului Munților”, la Hotel Napoca, cu ocazia Zilei Naționale în 2024. Eram cu președintele de atunci, Tiberiu Groza, și Nicolae Șteiu mi-a oferit cartea dedicată patriotului Ioan Teodor Stan, fostul președinte al Societății Cultural-Patriotice „Avram Iancu” din anii ’90. Din păcate, bătrânețea îl copleșise. La 89 de ani abia s-a ridicat în picioare, dar ochii erau aceiași, febrili și străpunzători. Mi-a spus să-l cinstim pe Iancu și să nu uităm de Ioan Teodor Stan. A încheiat cu un salut specific nouă membrilor societății: ”Trăiască Duhul lui Iancu!”
Nicolaea Șteiu s-a născut la 5 decembrie 1935 în satul Petrești, comuna Mintiu Gherlii, din județul Cluj. A urmat Școala Pedagogică de Băieți din Gherla (1949–1953) și Facultatea de Istorie-Filologie a Universității „Victor Babeș” din Cluj, între anii 1953–1957, având mentor pe Ștefan Pascu, cu care a colaborat de-a lungul vieții. A fost profesor de istorie din 1957 până în 1998 și a îndeplinit funcția de director al Școlii Medii Mixte Huedin (ulterior Liceul Teoretic „Octavian Goga”) în perioadele 1959–1965 și 1968–1978, dobândind toate gradele didactice, inclusiv gradul I (1971). După absolvirea facultății, a acceptat repartizarea în Huedin (1957), deși cunoștea localitatea doar „de pe hartă”, conform declarațiilor sale publice de mai târziu. La doar 23 de ani a fost numit director al școlii printr-un ordin al partidului, fără posibilitate de refuz; doi ani mai târziu a devenit director de liceu, deși inițial a refuzat postul. A condus o școală cu 44 de clase (speciale, de zi, după-amiază și seral). Deci a lucrat în învățământ aproape 41 de ani, formând generații de elevi model și pasionați de istoria națională și trecutul local. Șteiau s-a pensionat la 1 septembrie 1998, continuând cu entuziasm apoi activitatea de cercetare, folosind cu folos timpul liber.
În cariera sa pedagogică a organizat numeroase cercuri școlare și sesiuni de comunicări și a pregătit elevi pentru olimpiade județene și naționale. A fost considerat un director de top de către autoritățile locale și județene, cu frumoase rezultate didactice. Sub conducerea sa, liceul din Huedin și-a extins baza materială (două corpuri noi, construite în 1963, tip de 16 săli). A inițiat și coordonat ca profesor cercetător săpături arheologice la Cetatea Veche–Huedin (1961–1962) și la castrul roman de la Bologa (1964). A primit numeroase distincții și titluri de apreciere: „Diplomă de profesor evidențiat” (1969), „Certificate of Appreciation” (1996), precum și multiple diplome de excelență din partea Inspectoratului Școlar Județean Cluj, Consiliului Județean Cluj, Societății Culturale-Patriotice „Avram Iancu” și a liceului la care a activat. A fost declarat cetățean de onoare al localităților Huedin (2006), Mărișel (2000), Poieni (2008) și Mănăstireni (2019). A scris o serie de monografii despre comunele din jurul Huedinului — Bologa, Tranișu, Bedeciu, Mărișel, Poieni, Gilău — impunându-se ca istoric al locurilor arhetipale românești. A introdus etnografia ca sursă istorică, exemplu fiind volumul ”Fildurile. Frumusețe, istorie și artă populară” (2007). Alte lucrări reprezentative includ o tematică diversă: ”Leacuri pentru suflet. Umor moțesc”; ”De sufletul Iancului”; ”Protopopul Aurel Munteanu, erou și martir al neamului”; ”Ioan Teodor Stan – un mare patriot, luptător pentru cauza moților”; ”Mărișel. File de geografie, istorie și folclor” (în colaborare cu Ioan Mariș); ”Poieni. Spațiu, istorie și spiritualitate” (în colaborare cu Gh. Negru); ”Beliș. Vatră străbună”; ”Bedeciu. Satul nostru de suflet” (în colaborare cu Ioan Bota); ”Morlaca. Satul de la poala Măgurii”; ”Huedinul și împrejurimile lui. Geografie și istorie locală”; sau ”Alunișu. Satul de sub Horaița Vlădesei”.
În mai 2021, clericii din Protopopiatul Ortodox Huedin s-au reunit la conferința preoțească de primăvară, desfășurată la Mănăstirea Rășca Transilvană care a fost precedată de slujba de Te Deum. La final, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, i-a acordat prof. Nicolae Șteiu „Crucea Transilvană pentru mireni” — cea mai înaltă distincție a Mitropoliei Clujului — în semn de recunoștință pentru activitatea didactică și științifică și pentru promovarea valorilor tradiționale creștine. Nicolae Șteiu a fost respectat și mai ales iubit de foștii săi elevi și de comunitatea locală. A trecut la cele veșnice în preajma Paștilor anului 2025. Cu ocazia unei manifestări comemorative în data de 7 decembrie 2025, la sediul Protopopiatului Ortodox Huedin („Martir Aurel Munteanu”) s-a lansat volumul memorial ”Nicolae Șteiu — Portretul unui profesor și istoric ardelean”, realizat de foștii săi elevi Cristian Claudiu Filip și Leon Cosma. Lansarea a fost moderată de părintele protopop Dan Lupuțan. La eveniment au participat foști colegi de la Liceul Teoretic „Octavian Goga”, elevi, prieteni, colaboratori și reprezentanți ai Societății Culturale-Patriotice „Avram Iancu”. În memoria istoricului, profesorul de istorie Horea Dorin Matiș a propus înființarea unui concurs de istorie „Nicolae Șteiu”, cu sprijinul societății. Ideea inedită a fost aplaudată de sală. Opera sa științifică și publicistică rămâne o sursă valoroasă pentru studiul istoriei locale transilvănene și pentru educația istorică în regiunea Huedinului. Stilul și metoda istoricului Nicolae Șteiu este clasică și în spirit tradițional pe linia istoricilor specializați pe monografiile locului, cu inserții etno-folclorice ca sursă și izvor documentar. E felul original de contribuție a istoricului la trecutul zonei Huedinului, în care istoria este și o formă de pedagogie și demnitate pentru cititori și elevi. Este un istoric al pământurilor în care a trăit, un istoric de nișă de respirație regională în interes național. Cărțile sale vor rămâne de referință în construcția unei istoriografii a Munților Apuseni. Monografiile locale greu vor putea fi depășite metodologic și ca informație pe viitor. Cine se apleacă spre istoria locurilor carpaților Occidentali nu mai poate ignora operele lui Nicolae Șteiu scrise cu dragoste față de eroii locului, dar și față de simpli țărani.
Ionuț Țene