Am citit rechizitoriul procurorului general al României, Alex Florența, un viitor pensionabil special care va îngroșa, cu cumulul pensie/salariu, rândurile castei supra-privilegiate care conduce țara noastră spre sărăcie și subordonare marilor interese ale multinaționalelor și puterilor străine? Procurorul Alex Florența nu aduce absolut nimic nou în narativul acuzării lui Călin Georgescu de către autoritățile care au anulat alegerile democratice din decembrie 2024. Sunt aceleași acuzații de război hibrid, intervenția Rusiei și despre acțiunile legionarilor lui Potra, confundați intenționat cu „neo-legionarii” pentru a da „sare și piper” unor acuzații care par rupte din filmele lui Sergiu Nicolaescu cu comisarii Moldovan sau Miclovan. Pare că este pur și simplu propagandă și tezism artistic de manipulat populația „necunoscătoare”.
Interesant este că acest rechizitoriu al procurorului general vine la 10 luni de la anularea ilegală a alegerilor prezidențiale, în care un candidat a fost ales de poporul român – ca un lucru post factum al instituțiilor statului. Acuzațiile nu sunt credibile, deși unele informații pot fi reale, tocmai pentru că procuratura generală a țării și serviciile noastre secrete – cu cel mai mare buget din Europa pentru viitoarele pensii speciale – trebuia să arate din timp că România este supusă unui atac hibrid rusesc și de interferențe online prin conturi false, înainte de primul tur din noiembrie 2024 al alegerilor prezidențiale. Atunci aș fi crezut că autoritățile sunt profesioniste și că au blocat un proces electoral viciat. Să vii astăzi, după 10 luni de la alegerile anulate, cu informații ce țin mai mult de filmele cu James Bond și de peliculele comuniste ale lui Sergiu Nicolaescu, nu are credibilitate. Ipso facto, în sistemul judiciar, probele se prezintă înaintea anulării procesului electoral, nu după aceea. Toate probele prezentate de Alex Florența sunt subțiri și îmi aduc aminte de scandalul Partidului Democrat în SUA din 2016, când i-au pus în cârcă lui Trump colaborarea cu Rusia. Rechizitoriul lui Florența pare doar o sinteză care nu aduce nimic nou pe piața acuzațiilor împotriva lui Călin Georgescu, lucru care duce la gândul că dosarul este o creație artificială politică pentru interese politice, nu o încercare de aflare a adevărului. Desigur, în istorie întotdeauna marile puteri interferează în alegerile țărilor mici. Au interferat la noi nu numai rușii, ci și Franța lui Macron, Bruxelles-ul lui Ursula sau America lui Biden. Dar asta nu înseamnă că alegerile trebuie anulate după desfășurarea acestora, alegeri de altfel considerate inițial de CCR ca fiind corecte într-o minută de la începutul lunii decembrie. Așa că, în acest context, tot rechizitoriul lui Alex Florența pare că este doar o justificare a unui procuror foarte ambițios care vrea să facă carieră slujind noi stăpâni de la București și Bruxelles.
Dacă interferențele ruse și războiul hibrid au fost așa puternice în procesul electoral din decembrie 2024, se pune întrebarea logică de ce nu au fost blocate înainte de ziua primului tur, pe 24 noiembrie; atunci, toate aceste acuzații despre amestecul Moscovei ar fi avut credibilitate. De ce doar după? Se mai pune întrebarea logică: dacă serviciile noastre secrete, SRI, SIE, DGA și STS (care atunci au recunoscut că au fost alegeri corecte, fără interferențe, tot la începutul lui decembrie 2024) nu au reușit să blocheze alegerile fraudate înainte de 24 noiembrie 2024? De ce niciun general special al acestor servicii nu și-a dat demisia sau nu a fost demis? Ca istoric, am învățat că totul în complexitatea umană are o logică. Anularea post-factum a alegerilor prezidențiale, faptul că nu a ieșit omul sistemului și creionarea rechizitoriului, tot ulterior, a acuzațiilor de interferență rusească în alegerile prezidențiale, precum și faptul că niciun general român de serviciu secret nu a fost demis, toate acestea pur și simplu erodează și anulează justificarea posterioară a rechizitoriului procurorului general Alex Florența.
Mai mult, acest rechizitoriu îmi aduce aminte de vremurile negre din anii ’50, când acuzatorii publici, ca Silviu Brucan și nevasta-sa, Alexandra Sidorovici, și compania adusă la București pe tancurile sovietice, fabricau dosare ca să-i bage pe Iuliu Maniu, Ion Mihalache sau C.D. Brătianu cu toată pleiada democratică în pușcăriile în vederea eliminării elitei naționale, patriotice și democrate a României. Pe bună dreptate, fostul șef SIE, Silviu Predoiu, atrage atenția că, dincolo de atacurile rusești, factorul determinant care a pervertit procesul electoral a fost chiar clasa politică aflată la putere. „Dacă vrem să vorbim serios despre factorii care au distorsionat și pervertit procesul electoral, nu putem să ne prefacem că nu vedem acțiunile guvernului PSD-PNL sub înaltul patronaj al președintelui Iohannis. Iar aici nu mai vorbim despre Rusia, ci despre politicienii români, aflați chiar în fruntea statului.”
În aceste condiții, rechizitoriul lui Alex Florența nu are nicio credibilitate pe tabla de șah a istoriei și democrației românești. Este doar un alt dosar „prefabricat” de o elită subțire de pensionabili speciali, ahtiată după putere și privilegii. Românii trăiesc o neo-iobăgie cruntă descrisă de Dobrogeanu-Gherea în 1907, și niciun rechizitoriu construit pentru interese politice de grup nu mai are nicio justificare, chiar dacă unele informații pot fi, din păcate, reale. Lumea nu e nemulțumită că-i manipulează Kremlinul, ci pentru inechitățile, inegalitățile social-economice și taxarea muncii și a vieții din societatea noastră, de către o super-castă politică subțire care iubește mai mult puterea și banii decât democrația, libertatea, suveranitatea și poporul român. Românii aleg libertatea, nu manipularea, chiar dacă vine de la cel mai înalt nivel din stat. Nu mai trăim în anii ’50! Libertatea este alegerea românilor!
Ionuț Țene