În 2025 a apărut o carte-antologie – „Wallachian Mobility and Settlement along the Carpathian Arc”, o lucrare de excepție, care continuă demersurile istoriografice din ultimii ani despre valahii gorali, vlași și valahi din Moravia, întreprinse de istoricii Ioan Bolovan, Ela Cosma și autorul acestui articol, mergând pe urmele deschise de profesorul bihorean Gheorghe Șişetean. Spre surprinderea specialiștilor în istoria valahilor gorali și vlași, se constată o surpriză plăcută: un istoric bucureștean de școală britanică s-a preocupat de trecutul acestei populații pastorale cu origini românești. Tânărul istoric Mihai Dragnea, născut la București în 1988, a absolvit Facultatea de Istorie în 2011 și masteratul interdisciplinar de Studii medievale în 2013, ambele la Universitatea din București. Teza de doctorat, intitulată „Misiune și cruciadă în teritoriul venzilor, secolul al XII-lea”, susținută în 2018 la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, a fost publicată în 2019 de Editura Etnologică. În 2018, a obținut o bursă postdoctorală de scurtă durată, oferită de Institutul Cultural Român în cadrul bursei „Lucian Blaga” pentru cercetători, acordată pentru o perioadă de trei luni. Cercetarea a fost realizată la Institutul de Istorie și Arheologie din cadrul Universității din Tartu, Estonia, fiind finalizată prin publicarea volumului The Wendish Crusade, 1147: The Development of Crusading Ideology in the Twelfth Century. Mihai Dragnea este președinte al Asociației de Istorie Balcanică și redactor-șef al publicației Hiperboreea, indexată în mai multe baze de date internaționale și care, din 2020, este publicată în SUA de Pennsylvania State University Press. Este membru al Asociației Slaviștilor din România (din 2016) și al Society for the Study of the Crusades and the Latin East (din 2019). Mihai Dragnea face parte din Consiliul Consultativ (secțiunea Istorie) al editurii britanice Cambridge Scholars Publishing (din 2018). Din anul 2019, este colaborator pentru International Medieval Bibliography, publicată de Brepols și coordonată de Institutul pentru Studii Medievale al Universității din Leeds.
Sub bagheta acestui istoric remarcabil a apărut o carte de referință în istoriografia Europei Centrale și de Est: „Wallachian Mobility and Settlement along the Carpathian Arc”, cu editorii Mihai Dragnea, Miloš Marek, Grzegorz Jawor, John Polemikos (Ed. Routledge, 2025). Ivana Spitzer Ostřanská, istoric de la Muzeul Regiunii Moravia Românească (Cehia), a contribuit, de asemenea, la proiectul internațional. Volumul tradus în limba română, „Mobilitatea și așezarea muntenilor de-a lungul Arcului Carpatic”, discută diverse aspecte ale mobilității și așezării acestora între secolele XIV-XVIII. Acesta reflectă o dorință fundamentală de a îmbunătăți viața de zi cu zi prin migrarea către noi teritorii. Trăsăturile muntenilor nu numai că le-au modelat propria existență, dar au lăsat și un impact de durată asupra regiunilor pe care le-au locuit de-a lungul Arcului Carpatic. Prin migrația lor, ei nu numai că au devenit parte a unei narațiuni mai ample privind reziliența și adaptabilitatea umană, dar reflectă și aspirația umană spre oportunități mai bune. Trebuie să recunoaștem cu modestie că aportul istoricilor români în această cercetare etno-istorică este covârșitoare ca relevanță.
Volumul, care este un proiect inițiat de Asociația de Istorie Balcanică, reunește cercetările unor cercetători multinaționali din diverse discipline academice. Mihai Dragnea susține în prefață că „Volumul este rezultatul unui proiect inițiat de Asociația de Istorie Balcanică la sfârșitul toamnei anului 2021. A fost susținut de Departamentul de Istorie al Universității din Trnava, Slovacia; Muzeul Regiunii Vlahilor Moravi din Vsetín, Cehia; și Departamentul de Istorie al Universității Matej Bel din Banská Bystrica, Slovacia. Trei dintre cei patru editori sunt membri ai asociației (Mihai Dragnea, Miloš Marek și John Polemikos). Ideea volumului a apărut în 2021, în timpul șederii mele de cercetare în Slovacia pentru o bursă postdoctorală la Universitatea Comenius din Bratislava (Departamentul de Istorie). Bursa a fost acordată de Ministerul Educației, Științei, Cercetării și Sportului Republicii Slovace prin Programul Național de Burse al Republicii Slovace (NSP) pentru sprijinirea mobilității studenților, doctoranzilor, cadrelor universitare, cercetătorilor și artiștilor, administrat de Agenția Slovacă de Informații Academice (SAIA). Un apel la contribuții a fost lansat și volumul a fost dezvoltat în urma discuțiilor cu mai mulți cercetători din Trnava, Banská Bystrica, Nitra și Bratislava, care au avut loc în 2021 și în perioada 2023-2024, când am beneficiat de o altă bursă NSP la același departament. Acest lucru s-a dovedit util pentru implementarea proiectului actual.”
Cartea este rodul unui proiect internațional de cercetare intitulat „Vlahii în spațiile culturale europene și poloneze. Migrație – așezare – patrimoniu cultural”, dezvoltat de Facultatea de Istorie a Universității Adam Mickiewicz din Poznań și inițiat în 2014. Proiectul, care a extins mobilitatea și așezarea valahilor în spațiul carpato-balcanic, a durat cinci ani și a fost dezvoltat în cadrul „Programului Național pentru Dezvoltarea Umanistică” și finanțat de Ministerul Polonez al Științei și Învățământului Superior. Scopul proiectului a fost să documenteze sursele istorice și literatura despre vlahi în ansamblu, să documenteze relicvele rămase ale acestei culturi pe cale de dispariție și să realizeze o examinare comparativă a întregii zone locuite de aceștia. Introducerea este sintetică și surprinde sincretismul etno-lingvistic al valahilor păstori cu populațiile slave. Secțiunea „Cercetări actuale, dezbateri și controverse privind mobilitatea și așezarea în Țara Românească”, semnată de Mihai Dragnea, Miloš Marek și Grzegorz Jawor, abordează cu acribie și rigoare științifică originea și mobilitatea prin transhumanță a valahilor și rolul lor în istoriografia recentă. Cartea conține 9 studii de specialitate care oferă o perspectivă istorică asupra migrației muntene și impactului acesteia asupra regiunilor Arcului Carpatic, cercetări efectuate de experți din diferite țări și discipline academice, și o analiză a modului în care cultura munteană (pastoral-valahă) și-a modelat nu doar propria existență, ci și peisajul și societatea în care a intrat. Amintim aceste contribuții de referință pentru istoriografia europeană:
„Sinopsisul lui Theodore Skoutariotes, Cronica: o sursă neglijată pentru istoria vlahilor (secolele XII-XIII)”, de Anna Kotłowska.
„Dreptul consuetudinar românesc (Ius Valachicum). O perspectivă comparativă și câteva surse (secolele XIV-XVIII)”, de Ela Cosma.
„Colonizarea muntenească și urmele sale în toponimia Slovaciei (secolele XIV-XVIII)”, de Miloš Marek.
„Colonizarea muntenească și impactul acesteia asupra peisajului: un studiu de caz al Slovaciei centrale în Evul Mediu târziu și perioada modernă timpurie”, de Oto Tomeček.
„Vorbind cu morlachii: O discuție despre limbaj, agenții statului și mecanismele implicate în comunicarea cu morlachii în Dalmația venețiană a secolului al XVI-lea”, de Dana Caciur-Andreescu.
„Despre moștenirea coloniștilor carpatini din Moravia de Est: împrumuturi lingvistice din dialectul valah din perioada modernă timpurie”, de Marta Šimečková și Vít Boček.
„Imaginea locuitorilor muntenilor din Republica Cehă: Pământul disputat și istoria Țării Românești Moraviene (secolele XVII-XVIII)”, de Petra Košťálová.
„Activitatea economică a claselor sociale dependente din Moravia de sud-est în contextul conflictelor militare din secolele XVII-XVIII”, de Petr Odehnal.
„Anoiconimele și oiconimele istorice în legătură cu colonizarea muntenească a orașului Halenkov din secolele XVII-XIX (Țara Românească Moraviană)”, de Ivana Spitzer Ostřanská.
Există o pleiadă de istorici români, polonezi și ceho-slovaci care s-a specializat în istoria acestei populații a cărei existență s-a conturat prin transhumanță, pastoralism și latinitate. Povestea mobilității și așezării muntenilor este de o importanță remarcabilă pentru condiția umană. Vlahii devin etnonim sinonim cu ”goralii”, adică cu muntenii în imaginarul colectiv. În esență, ea reflectă o dorință fundamentală de îmbunătățire a vieții cotidiene prin migrarea către noi teritorii. Proiectul „Mobilitatea și așezarea muntenilor de-a lungul Arcului Carpatic”, inițiat de Asociația de Istorie Balcanică, își propune să umple acest gol prin reunirea cercetărilor unor cercetători multinaționali din diverse discipline academice. Cercetătorii și studenții care doresc să înțeleagă mai bine literatura academică predominantă pe această temă vor găsi în aceasta o resursă neprețuită și unică. Cartea explorează conceptul de „mobilitate și așezare a vlahilor”, concentrându-se pe migrația românilor din nordul Dunării începând cu secolul al XIV-lea, spre deosebire de cea a vlahilor balcanici. Studiul abordează complexitatea etnogenezei românești, evoluția termenului „vlah” și diversele perspective istoriografice din Europa Centrală și de Est. Exonimul „vlah” (cu diverse forme precum Vlach, Walachian, Olach) își are rădăcinile în termenul latin Volcae (confederație tribală celtică), adaptat de populațiile germanice ca walhaz, însemnând „populație romanizată”. Slavii au preluat cuvântul sub forma de vlachú, cu același sens. Inițial, ca etnonim, termenul a evoluat, ajungând să desemneze o categorie socio-economică, referindu-se la populații romanice (italieni, români, aromâni, megleno-români, istro-români) care trăiau de ambele părți ale Dunării, cu diverse ocupații și stiluri de viață.
Termenul a fost menționat pentru prima dată la sfârșitul secolului al IX-lea în „Viața lui Metodiu”, iar în scrisorile bizantine de la sfârșitul secolului al X-lea și începutul secolului al XI-lea. Thede Kahl a identificat șase faze în evoluția identității vlahilor balcanici, de la un grup lingvistic cu identitate socială și ortodoxă (până în secolul al XVI-lea) la asimilarea în statele-națiune moderne (secolul al XX-lea). Odată cu apariția statalității românești, termenul „valah” a început să se refere specific la locuitorii nativi din nordul Dunării, deși contactele cu vlahii balcanici au persistat. Mobilitatea vlahilor nu a fost exclusiv o transhumanță pe distanțe lungi, ci a inclus și așezări sedentare, cu o economie bazată pe păstorit și diverse practici agricole. Adaptarea la peisajul local a fost crucială. Mișcările populației au inclus adesea și elemente non-românești, precum ruteni sau slavi, care au adoptat stilul de viață „vlah”, în special proprietatea asupra turmelor, mai puțin cea asupra terenului. Un aspect fundamental este ius Valachicum (legea valahă), o lege populară post-romană, cutumiară, derivată din termenul Valachus și legată de tradiția romană. Această lege subliniază un caracter socio-juridic al așezării, nu doar etnic. Migrația vlahă este percepută ca o continuare a expansiunii germane spre est, urmând principii de colonizare bazate pe dreptul de ocupare și aplicate așezărilor bazate pe legea valahă, ducând la formarea așezărilor dispersate în munți (colonizarea Kopanice). Problema identității și mobilității vlahilor a generat un interes considerabil în rândul cercetătorilor din țările afectate de acest proces.
Cea mai activă în subiect este istoriografia românească, care a abordat intens subiectul etnogenezei, migrației și al Ius Valachicum. Nicolae Iorga a studiat migrația românească în Carpați, iar Grigore Nandriș, Alexandru I. Philippide și Sextil I. Pușcariu au analizat etnogeneza și unitatea lingvistică. Silviu Dragomir, Theodor Holban și Ion I. Nistor au cercetat așezarea vlahilor în Balcani și Polonia. Cercetători mai recenți, precum Gheorghe Șişetean și Teodora Dobrițoiu-Alexandru, au evidențiat elemente românești în terminologia pastorală și aspectele socio-culturale. Menționăm că istoriografia maghiară a studiat prezența vlahilor în Regatul Ungariei medievale. Benő Szabó, Jenő Gagyi, Bálint Ila și Gyula Kristó au analizat statutul, privilegiile și așezările valahe, dedicând capitole românilor „panonici”.
Istoriografia ucraineană s-a concentrat pe prezența vlahilor în Rutenia Carpatică. Yaroslav S. Melnychuk, Yuri Goshko, Yuri V. Dumnich și Vasilij F. Inkin au examinat colonizarea și dreptul vlah, adesea subliniind originea ruteană a vlahilor și tradiția locală a dreptului. Marina Grimich, Roman Shandra și Miroslav S. Dnistryanskyi au adus perspective moderne asupra identității și colonizării, contestând uneori denumirea „valahă” în favoarea „sudică” pentru migrația păstorească. Istoriografia cehă, prin Karel Kadlec, a explorat Jus Valachicum și relațiile slavo-române. Dumitru Crânjală și Václav Chaloupecký au studiat elementele lingvistice românești și colonizarea valahă în Slovacia. Josef Macůrek a cartografiat așezările valahe în Carpații de Vest, iar Jaroslav Štika și Jiří Langer au aprofundat problema vlahilor în Moravia valahă, evidențiind diferențele dintre colonizarea valahă și migrațiile pastorale.
De asemenea, istoriografia slovacă, prin Andrej Kavuljak și Peter Ratkoš, a analizat vlahii în contextul așezării și creșterii oilor. Ján Beňko, Leon Sokolovský, Juraj Žudel și Miloš Marek au examinat așezările bazate pe dreptul vlah. Lingviști precum Anton Habovštiak, Anna Ramšáková și Ján Kerďo au studiat influența valahă asupra dialectelor și toponimiei. Este de apreciat istoriografia poloneză care, prin Aleksander Stadnicki și Jan Tadeusz Lubomirski, a investigat așezarea valahă în Carpații de Nord. Teofil Modelski și Kazimierz Wojciech Dobrowolski au cercetat migrația și cultura păstorilor. Przemysław Dąbkowski a studiat dreptul valah, iar Ludwik Wyrostek și Franciszek Persowski au abordat migrațiile valahe ale boierilor. Grzegorz Jawor, Ilona Czamańska și Joanna Porawska au contribuit recent cu analize asupra caracteristicilor etnice, economice, militare, lingvistice și sociale ale așezărilor valahe.
Cercetarea privind mobilitatea și așezarea vlahilor reprezintă un domeniu complex și multidisciplinar, care a reunit istorici, lingviști, etnografi și geografi din multiple țări. Dincolo de o simplă mișcare de populație, fenomenul vlah a implicat o profundă interacțiune culturală, economică și juridică, contribuind la modelarea identității și peisajului din regiunile Carpaților și Balcanilor. Cooperarea internațională istoriografică continuă să aducă noi perspective asupra acestei moșteniri fascinante a transhumanței de origine românească. Volumul servește drept o introducere în diverse discuții academice și încurajează explorarea schimburilor socio-culturale, a impactului economic al migrației, a interacțiunilor interetnice, a sistemelor juridice, a efectelor asupra mediului, a transferurilor tehnologice, a schimbărilor lingvistice și a studiilor despre diaspora. Această colecție de studii reabilitează cu asiduitate și acribie un adevăr etno-lingvistic și economic. O comunitate etno-folclorică de astăzi din Tatra este o mărturie a originii multiseculare de sorginte latină și tradiție autohtonă provenită din triburi străvechi traco-geto-dace în amestec cu populații slave în perioada de stabilizare social-economică. Aprofundarea acestei analize comparative evidențiază complexitatea și interconexiunile istoriei, ale unei populații de origine românească, ajunsă ulterior o minoritate autohtonă în Carpații Păduroși.
Ionuț Țene
