O nouă reprezentație a Nașterii Domnului, creată din cârpe și prezentată în Piața Mare din Bruxelles, a provocat controverse și critici intense. Personajele, fără chipuri, au fost considerate de creștinii europeni ca fiind o „batjocură” adusă tradițiilor. Primarul Philippe Close al capitalei Uniunii Europene a cerut calm, reamintind că scena a fost autorizată de autoritățile ecleziastice locale. Criticile au fost accentuate de declarațiile liderului dreptei belgiene, Georges-Louis Bouchez, care a descris scena ca o „inepție” și o „insultă” la adresa culturii occidentale. În urma acestui val de reacții, Bouchez a inițiat o petiție pentru înlocuirea scenei, care a adunat peste 33.000 de semnături în doar trei zile. Creația artistei Victoria-Maria Geyer a stârnit astfel un amplu dialog în comunitatea locală și în întreaga Europă. Moda aceasta de batjocorire în Târgurile de Crăciun din spațiul european a devenit o modă în ultimii ani, mai ales de când s-a dezvelit statuia din bronz a lui Karl Marx, cu o înălțime de 4,5 metri, în mai 2018, în orașul german Trier, locul de naștere al lui Marx. Statuia a fost dăruită de China și dezvelită de șeful Comisiei Europene de atunci Jean-Claude Juncker, împreună cu oficialități locale și europene. Asta arată în ce subsol ideologic neo-comunist se scaldă Europa unită, pseudo-culturală și tezistă.
Blasfemia și batjocorirea religiei creștine a devenit o permanență regretabilă din partea instituțiilor locale și centrale ale Uniunii Europene, care încurajează acest stil de abordare de tip sovietic privind batjocorirea publică a simbolurilor creștine ca pe vremea fostului URSS. Originea acestui stil de abordare marxistă asupra simbolurilor creștine provine chiar din filosofia lui Karl Marx, filosoful german din care s-au inspirat regimul comunist criminal, ce a dus în istoria lumii dictaturi sângeroase, gulag și uciderea a peste o sută de milioane de nevinovați. Există o carte a unui creștin român trecut prin închisorile comuniste, fost pastor neoprotestant, care a scris o carte în SUA, după ce a plecat din România comunistă, în care a demascat satanismul întemeietorului comunismului. Cartea „Marx și Satan” (Ed. Crossway Books, 1986), scrisă de pastorul Richard Wurmbrand și publicată în Occident după eliberarea sa din gulagul comunist român (unde a fost salvat de Valeriu Gafencu, cunoscut drept „Sfântul Închisorilor”, prin oferirea de streptomicină în Penitenciarul Târgu Ocna), explorează o teză radicală. Aceasta susține că marxismul, dincolo de aparențele sale socio-economice, este profund conectat la satanism, având ca scop final distrugerea credinței în Dumnezeu și a valorilor tradiționale.
Apariția acestei cărți în Occident a fost, la vremea respectivă, atacată de presa comunistă. În prefața sa, pastorul român Richard Wurmbrand, care s-a botezat în închisoare ca și creștin-ortodox și care a prezentat în Congresul SUA în 1966 crimele din închisorile românești, menționează: „Lumea comunistă a luat cunoștință, cu siguranță, de această carte, care a fost tradusă în rusă, chineză, germană, slovacă, română și în alte limbi și care a fost introdusă pe furiș, în mari cantități, în țările aflate în spatele Cortinei de Fier. De exemplu, un ziar din Berlinul de Est, într-un articol intitulat „Ucigașul lui Marx”, a atacat această carte, caracterizând-o drept „cea mai provocatoare și mai rușinoasă lucrare care a fost scrisă vreodată împotriva lui Marx”. Poate fi Marx distrus chiar atât de ușor? Sau dezvăluie oare această lucrare punctul vulnerabil al ideologiei sale? Ar fi oare marxismul discreditat dacă lumea ar ști despre legăturile lui cu satanismul? Se găsesc oare suficient de mulți oameni care să nu rămână nepăsători în fața acestei chestiuni? Marxismul reprezintă marea bulversare a vieții moderne. Indiferent de părerea pe care o aveți despre această doctrină, indiferent dacă credeți sau nu că Satan există, indiferent de ceea ce credeți despre faptul că în anumite cercuri se practică închinarea la Diavol, vă invit să parcurgeți cu atenție și să judecați cu luare aminte documentația pe care o prezint în paginile care urmează.”
Autorul își fundamentează argumentația pe mai multe puncte cheie. Inițial, Karl Marx ar fi avut convingeri creștine, așa cum reiese din lucrări precum „Unirea credinciosului cu Cristos”. Ulterior, a suferit o schimbare radicală, manifestând o ură puternică față de Dumnezeu și o dorință de distrugere a societății creștine. La sfârșitul anilor 1830, Karl Marx devine un tânăr gânditor care promovează satanismul la propriu. Poeziile sale de tinerețe, precum „Strigătul unui deznădejdut” și drama „Ulanem” (o anagramă inversată a numelui biblic „Emanuel”), conțin versuri care exprimă o dorință de răzbunare împotriva Celui de Sus și viziuni de anihilare a lumii. Marx l-a urât la propriu pe Hristos. De altfel, tatăl său și alți apropiați au fost îngrijorați de influențele demonice asupra lui. Wurmbrand subliniază că multe dintre conceptele și practicile marxiste, cum ar fi inversarea valorilor, batjocorirea religiei și cultul violenței, sunt paralele cu ritualurile satanice, inclusiv liturghia neagră, invocarea distrugerii și inversarea simbolurilor sacre. Un exemplu edificator este pasajul din „Oulanem”, unde Marx vorbește despre construirea unui tron rece și înspăimântător în ceruri, o aluzie directă la Lucifer. Ideea îmi amintește de romanul ”biserica neagră” scris de AE Baconski, după despărțirea de comunism.
Puțină lume știe că Marx a scris și poezie, cu simboluri și motive sataniste. La vârsta la care majoritatea tinerilor sunt însuflețiți de idealuri altruiste, pregătindu-se pentru viitoarea lor carieră, tânărul Karl Marx scrie următoarele versuri (poemul „Strigătul unui deznădăjduit”) prefigurând întunecimea regimului bolșevic:
„Astfel, un Dumnezeu mi-a smuls totul,
În blestemul și tortura destinului.
Toate lumile Lui s-au dus fără întoarcere!
Nimic altceva nu mi-a mai rămas decât răzbunarea!”
Pur și simplu, poeziile lui Marx sunt o incantație a diavolului. Cartea extinde argumentul la alți lideri comuniști notabili, precum lenin, Stalin, Mao și Andropov, descriind trăsături de cruzime extremă, lipsă de umanitate și o obsesie constantă pentru distrugerea oricărei credințe religioase. Sunt documentate numeroase acte de persecuție și tortură, inclusiv obligarea creștinilor la blasfemie. Autorul susține că marxismul nu este o ideologie atee, ci, în esență, o formă de religie dedicată Satanei. „Manifestul Comunist” și „Das Kapital” sunt prezentate ca „scripturi” pentru adepții doctrinei, iar liderii comuniști sunt considerați „preoți” și „martiri” ai acestei religii. De asemenea, este ilustrat modul în care comuniștii au parodiat rugăciunea „Tatăl Nostru” pentru a-L batjocori pe Dumnezeu.
Vom putea înțelege drama Oulanem scrisă de tânărul Marx dacă citim o bizară confesiune lirică făcută de Marx în poemul intitulat „Trubadurul”:
„Aburi infernali se ridică și umplu creierul,
Până când înnebunesc și inima mi se schimbă cu desăvârșire.
Vezi această sabie? Prințul întunericului
Mi-a vândut-o.
Pentru mine el este cel care măsoară timpul și dă semnalul,
Cu tot mai multă îndrăzneală interpretez dansul morții!”
Întreaga operă lirică și dramatică a lui Marx este o incantație dedicată Celui Rău și o diatribă împotriva religiei creștine și, mai ales, împotriva lui Hristos. Teoria evoluționistă a lui Darwin, în special cea expusă în „Originea Speciilor”, este văzută de Richard Wurmbrand ca un instrument cheie în planul satanic de a reduce omul la o ființă pur animalică, sexuală (freud-iană) lipsită de origine divină și de scop spiritual, contribuind astfel la distrugerea respectului de sine al omenirii. Wurmbrand insistă că, deși mulți marxiști pot avea intenții bune, doctrina însăși îi transformă în instrumente ale Satanei.
Cartea îndeamnă evident la o alegere clară între Hristos și Satan, argumentând că este imposibil să fii simultan creștin și marxist. „Marx și Satan” este o lucrare provocatoare ce propune o interpretare radicală a marxismului, prezentându-l nu doar ca o ideologie politică, ci și ca o manifestare a forțelor oculte, având ca scop subminarea spiritualității umane și înrobirea omenirii prin promovarea distrugerii și a haosului. Wurmbrand îndeamnă, de asemenea, cititorii să reflecteze asupra impactului marxismului și asupra valorilor spirituale, invitându-i să discearnă între bine și rău în contextul ideologiilor contemporane. Cartea pastorului Wurmbrand se vrea și un avertisment adresat celor care cred că pot concilia aceste ideologii diametral opuse, subliniind pericolele pe care le reprezintă pentru credința și integritatea spirituală a indivizilor și comunităților. Lecturând scrierile de tinerețe ale lui Marx, vom înțelege esența mefistofelică și diabolică a ideologiei marxiste și a regimurilor comuniste și vom putea înțelege mai bine ce ni se întâmplă atunci când în marile capitale europene se ridică statui lui Marx și se batjocoresc biserici sau simboluri creștine, iar Târgurile de Crăciun devin decor pentru consumerism primar și blasfemii la adresa scenei Nașterii Domnului.
Ionuț Țene