Îl consider pe Viorel Faur patriarhul istoriografiei române din Bihor. L-am cunoscut personal prin fiul său, Antonio, care mi-a fost coleg de facultate la Cluj‑Napoca. Figura sa leoniană m-a impresionat, la fel ca și scriitura sa istoriografică, care este de referință pentru istoria locală și regională cu semnificații naționale. Este un istoric profund, cu o operă robustă din punct de vedere științific, care nu poate fi ignorată. Îl consider, de fapt, pe Faur ”omul istoric”, care a fost model pentru generații de istorici ardeleni.
Prof. univ. dr. Viorel Faur se distinge ca una dintre cele mai importante personalități ale vieții culturale și științifice din Bihor, ale cărui eforturi au legat cercetarea istorică riguroasă de implicarea civică activă. Născut la 3 martie 1941 în satul Dumbrăveni (județul Bihor), Faur și‑a urmat studiile la Facultatea de Istorie‑Filosofie a Universității „Babeș‑Bolyai” (1960–1965), specializându‑se în istoria modernă a României. Cariera sa îmbină activitatea academică, munca de arhivist și muzeograf, inițiativa editorială și angajamentul public. Viorel Faur a condus Secția de Istorie a Muzeului Țării Crișurilor, elaborând și realizând expoziții cu valoare documentară pentru comunitate. Din anii 1970 a fost implicat în redacția anuarului ”Crisia” (secretar de redacție între 1973 și 1990), iar după 1990 s‑a implicat intens în refacerea și conducerea instituțiilor culturale locale. Istoricul, care a fost apreciat de autoritățile locale de atunci, a fondat și a condus Fundația „Cele Trei Crișuri”, a reactivat revista cu același nume și a pus bazele periodicului de istorie militară „Cetatea Bihariei”. Din 1991 a ocupat poziții de conducere în Filiala Bihor a Comisiei Române de Istorie Militară și a fost director al filialei orădene a Institutului de Istorie și Teorie Militară din București.
Orientarea științifică a lui Viorel Faur vizează cu precădere istoria modernă a României și, în mod special, istoria regională a Crișanei și a Bihorului: contribuția fruntașilor locali la actele naționale din 1918, evenimentele perioadei 1918–1919, memoria eliberării Oradiei și istoria militară locală. Din 1967 până în 2005 a publicat peste 350 de studii și articole și peste 20 de cărți de autor. Faur a îngrijit cu acribia caracteristică editarea a peste 30 de titluri și a coordonat numeroase colecții de documente. Dintre volumele cunoscute se pot menționa lucrări și colecții precum cele dedicate ”Generației Marii Uniri”. Evenimentele din Bihor (decembrie 1918–aprilie 1919), Beiușul și lumea lui — Lupta pentru Unire (1918–1919), Centenarul declarației de autodeterminare a românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, precum și volume documentare legate de sesiunea solemnă de la Alba Iulia sau contribuția bihorenilor la Marea Unire sunt repere tematice paradigmatice ale lui Viorel Faur. Amintesc aici selectiv câteva titluri publicate ale istoricului: ”80 de ani de la adoptarea la Oradea a Declaraţiei de indepenedenţă a românilor din Transilvan (1998); ”95 de ani de la Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România”, (2013); ”Centenarul Unirii: contribuţia bihorenilor la actul istoric de la 1 decembrie 1918” (2018); ”Contribuţia cărturarului Moise Popoviciu (1865-1945) la cunoaşterea istoriei românilor” (2015); ”Cultura românilor bihoreni între anii 1894-1918” (1979); ”Cultura românilor din Bihor: 1849-1918” (1992); ”Situaţia dramatică a populaţiei româneşti din Bihor în primele luni ale anului 1919: documente” (2013); ”Generaţia Marii Uniri: evenimentele din Bihor (decembrie 1918-aprilie 1919):documente” (2013); ”Incursiuni în istoriografia bihoreană (2016); ”Istoricul despărţământului „Astrei” din Beiuş: 1898-1918” (2006); ”Presa românească din Crişana despre mişcarea memorandistă” (1996). De asemenea, i‑au fost dedicate volume omagiale la împlinirea vârstelor de 60, 65, 75 de ani: ”Istoria — ca experiență intelectuală” (2001), ”In Honorem Viorel Faur” (2006), ”Istoriografie, cultură și politică în vestul României” (2011).
Ca profesor universitar și îndrumător de doctoranzi, Faur a format mai multe generații de istorici locali și naționali, pe care i-a sprijinit în cariera ulterioară. Activitatea sa de mentor se remarcă prin rigoare metodologică, onestitate intelectuală și generozitate în împărtășirea metodelor de cercetare. Discursul său public, clar și argumentat, l‑a impus ca un reper al mediului academic orădean, dar și un reper de patriotism pentru comunitate. Faur este un model paideic de istoric. După 1989, Viorel Faur a participat activ la refacerea vieții civice: a fost parlamentar în prima legislatură post‑decembristă și membru al grupului interparlamentar, reprezentând interese culturale și promovând imaginea regiunii în cadrul delegațiilor externe (New York, Beijing, Buenos Aires, Roma, Seul ș.a.). Prin intervențiile sale publice la manifestările dedicate Zilei Naționale, unirii sau comemorărilor locale, a subliniat rolul fruntașilor bihoreni în actele naționale și a cultivat sentimentul patriotic în rândul publicului și al tinerelor generații.
Viorel Faur a fost senator în legislatura 1990–1992, ales în județul Bihor pe listele FSN. Concomitent cu această activitate impresionantă (nu numai din perspectivă statistică), activitatea de recuperare a istoriei românilor din Bihor („ca o datorie de onoare și de conștiință profesională”), profesorul universitar Viorel Faur a fost autorul unor inițiative culturale de rezonanță națională (a fost primul președinte al Asociației Culturale „Vatra Românească” din Bihor (în anii 1990-1992), într-o perioadă extrem de dificilă pentru România. Pentru meritele sale culturale și științifice, Consiliul Local al Municipiului Oradea i‑a conferit titlul de „Cetățean de Onoare” (hotărâre adoptată în 2006 și festivitatea s-a desfășurat la Primăria Oradea, 7 decembrie 2006). A mai primit distincții precum „Pro Meritis” din partea primăriei, ”Sabia Păcii” și brevetul de „Cavaler de Clio” din partea Filialei Bihor a Comisiei Române de Istorie Militară, precum și alte premii de excelență și volume omagiale.
Opera și activitatea publică ale lui Viorel Faur au consolidat legătura între cercetarea academică și identitatea comunității: prin colecțiile editate, expozițiile organizate, articolele și volumele semnate, el a facilitat accesul publicului la izvoare și a reconstituit cadrele locale ale unor evenimente naționale. Accentul pus pe adevărul documentar, pe corectitudinea interpretărilor și pe responsabilitatea civică transformă activitatea sa într‑un model pentru istorici și pentru cetățeni. Este un istoric al comunității, asta îl caracterizează pe Viorel Faur. Istoricul orădean reprezintă în prezent și sunt sigur că și pe viitor un exemplu relevant de istoric public. Este un istoric al cetății care prin munca de cercetare, activitatea editorială și implicarea civică a contribuit substanțial la păstrarea memoriei regionale și la afirmarea identității culturale a Bihorului în context național. Moștenirea sa rămâne utilă atât cercetării istorice, cât și educației civice, iar lucrările și inițiativele pe care le‑a coordonat continuă să fie resurse esențiale pentru studiul trecutului local și pentru cultivarea unui patriotism documentat. Viorel Faur este un demn urmaș al pozitivismului german clasic filtrat prin școala istoriografică a lui Nicolae Iorga. Ca să vorbim în termeni sportivi Viorel Faur a făcut istorie la ”firul ierbii”. Tinerii corifei bihoreni au multe de învățat de la dânsul despre cum se scrie metodologic și se promovează istoria și scrisul istoric dinspre local spre național.
Ionuț Țene