Istoria vlahilor din fostele teritorii cehe ale Imperiului Habsburgic și Cehoslovaciei oferă surprize pentru istoriografia românească. Spre exemplu, Vlachovo Březí este un orășel frumos, destul de anost de altfel și izolat, situat în sud-estul Cehiei. Se află la aproximativ 7 kilometri nord de orașul mai mare Prachatice și la 38 km nord-vest de České Budějovice, pe râul Vltava. (https://www.jcted.cz/po-stopach-mistnich-nazvu-aneb-proc-se-to-tak-jmenuje-vlachovo-brezi/) Vlachovo Březí se află la poalele Pădurii Boemiei. Cel mai înalt punct este dealul Běleč, la 923 m deasupra nivelului mării, un loc propice pentru pășunat și agricultură montană sau exploatarea lemnului. Denumirea „Březí” provine, probabil, din slavă și înseamnă „mesteacăn”, dar ar putea fi și un rest lingvistic de la triburile dacilor liberi din vremea lui Burebista și Decebal, însemnând pur și simplu „brad”, coniferul binecunoscut. În germană, localitatea este denumită clar după vechea populație valahă a zonei: Wällisch Birken sau Wällischbirken. Aflat în districtul Prachatice, în regiunea Boemia de Sud a Republicii Cehe, Vlachovo Březí are în prezent aproximativ 1.800 de locuitori, iar centrul său istoric este bine conservat și protejat ca zonă de monumente. Interesant este că în Slovacia există o altă localitate numită Vlachovo (fără sufixul Březí), o așezare mai mică, locuită de aproximativ 800 de persoane, care are și ea o tradiție valahă înregistrată istoric din secolul al XV-lea. (https://www.vlachovo.sk/16241/historia-obce)
Cronologic, însă, localitatea cehă Vlachovo Březí este atestată documentar mai devreme, din secolul al XIII-lea. Prima mențiune scrisă a orașului datează din 1274, când era numit doar Březí. În prima jumătate a secolului al XV-lea, Březí a fost deținut de familia Malovec și a fost redenumit Vlachovo Březí după Vladislav Vlach Malovec, un nobil castelan local. În 1538, așezarea a fost ridicată la rangul de târg de către împăratul Ferdinand I și a primit o stemă heraldică. Stema, care prezintă un țap alb în mișcare pe un fundal albastru, este legată de ocupația inițială a locuitorilor ca păstori transhumanți. Din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, fabricarea de textile a înflorit, iar produsele locale au fost exportate. Prosperitatea a dus la creșterea populației. În 1868, Vlachovo Březí a fost ridicat la rangul de oraș de către împăratul Franz Joseph I. Istoricii locali leagă rădăcina „Vlach” a numelui localității de o posibilă imigrație italiană în secolul al XII-lea, fără a lua în considerare o existență autohtonă sau imigrația prin transhumanța păstorilor valahi din Carpații Meridionali și Balcani. Faptul că nu avem documente regale sau ducale din Evul Mediu care să confirme mutarea unei populații valahe în această zonă geografică ne face să credem că localitatea și-a luat numele de la etnonimul „valah”, o populație sosită sau autohtonă înaintea venirii slavilor în secolele VI, VII sau VIII. Cu toate acestea, nu poate fi exclusă adoptarea numelui de la un toponim, adică de la numele castelului deținut de nobilul Vladislav Vlach Malovec în secolul al XIII-lea. Istoricii cehi au ignorat complet istoria acestui loc. Trebuie menționat că Vlachovo Březí nu face parte din celebra regiune Moravia Valahă, deja recunoscută de istoriografia ceho-slovacă ca perimetru al păstorilor valahi locali. Oare proto-românii cu turmele lor de oi au ajuns aici în urma așezării triburilor maghiare în Pannonia locuită de vlahi la începutul secolului al X-lea? Aceasta este o ipoteză plauzibilă. Este posibil ca vlahii să se fi așezat peste o populație locală de triburi dacice libere și celte, inclusiv slave. Toponimul „Vlah” era folosit de germani și pentru celți sau italieni în Evul Mediu timpuriu. Interesant este că localitatea înfrățită Vlachovo din Slovacia avea și un nume maghiar pentru români în rădăcina toponimică – Oláhpatak, ceea ce ne face să credem că numele localităților din Boemia și Slovacia au o origine comună legată de populația autohtonă sau de păstorii locali – vlahii.
Cronicarii medievali și istoriografia cehă menționează că așezarea inițială, deținută de domnii din Březí, a fost înregistrată în 1274 sub numele de Brez sau, mai precis, „fratres de Brez”, care erau frații Michal, Vernéř și Vchyna din Březí. Apoi, până la începutul secolului al XV-lea, așezarea a fost scrisă ca Brziezie. La acea vreme, existau deja cavaleri din familia Malovec în Březí, iar unul dintre ei, Vlahul Malovec, și-a adăugat numele la numele orașului Březí în jurul anului 1415, creând Vlachovo Březí. Probabil că a fost vorba de Vladislav Vlach Malovec. Vlahii au fost prezenți aici și mai târziu – în 1469, prin nobilul local Oldřich Vlach din Březí. Numele complet Vlachovo Březí este atestat într-un document din 1569, în care se afirmă: „Moștenirea cetății sale, care se numește Wlachowo Brzezi, curtea poporului cu poporul. Prin urmare, orașul Brzezy, două taverne…” Aceasta a fost o moștenire între Malovci. În secolele următoare au apărut formele Vlachová Březí, Vlachovo Bržezy și Březí Vlachová. Numele local Březí provine din ceha veche Břězie. (https://en.wikipedia.org/wiki/Vlachovo_B%C5%99ez%C3%AD) Această menţiune timpurie plasează orașul în contextul reţelei în expansiune a aşezărilor din Regatul Boemiei în timpul secolului al XIII-lea. Deși zona a fost probabil locuită înainte de această perioadă, dovezile documentare rămân rare. Aspectul definitoriu al identității istorice a localității Vlachovo Březí este, fără îndoială, asocierea sa cu vlahii. Natura precisă a acestei legături a fost un subiect de discuții academice continue. Mai multe teorii încearcă să explice originea prefixului „Vlachovo”, ca așezare românească – O ipoteză proeminentă sugerează că Vlachovo Březí a fost fondată sau populată semnificativ de vlahi, un popor pastoral cunoscut pentru stilul lor de viață transhumant. Acești vlahi ar fi putut migra din Munții Carpați și din Balcani, aducând cultura și tradiţiile lor distincte în regiune. O ipoteză ca influența italiană numele „vlah” referindu-se potenţial la coloniști sau comercianți italieni care au sosit în zonă în timpul secolului al XII-lea. Această perspectivă se aliniază cu contextul istoric mai larg al implicării italiene în comerț și afaceri în Europa Centrală. (Jana Hlavová, Nejstarší pamětní kniha farnosti Vlachova Březí, lucrare de licență a Facultății de Filosofie, Universitatea Boemiei de Sud din České Budějovice, 2010).
Prima așezare ar fi fost fondată într-un loc unde fie a fost tăiat un pâlc de mesteceni, fie existau mesteceni. Sau s-a întâmplat ceva cu acei mesteceni. Lucrul acesta este greu de știut astăzi. De asemenea, nu este clar cum a apărut cuvântul „Vlah” în numele Malovcilor (o populaţie cu numele districtului Malovice). Un „vlah” era, de obicei, o persoană din Italia, conform istoriografiei cehe, fără a face legătura cu vlahii din România sau Balcani. Acest lucru poate fi explicat prin faptul că unul dintre nobilii „Malovci” se afla în Italia pentru antrenament, s-a întors și, pentru a nu fi confundat cu alţi Malovci, a fost numit „Vlah”. Ipoteza cehă nu are nicio logică, dar nu poate fi exclusă o relație de familie apropiată sau îndepărtată cu vlahii din Carpați. Este posibil ca Vladislav însuși să aibă origini vlahe, adică să fie descendent al unor populații de păstori transhumanți venite dinspre Carpaţi sau Balcani. Aceasta ar fi o explicație directă pentru utilizarea acestui nume. Deși nu se cunosc multe detalii despre Vladislav Vlach Malovec, rolul său în transformarea numelui localității Březí în Vlachovo Březí este incontestabil. El este un personaj important, deși misterios, în istoria acestui orășel boemian cu origini vlahe. (ibidem) Trebuie să ne amintim că Vladislav Vlahul Malovec „a cauzat” distincția topografică a Vlachovo Březí față de alte așezări numite Březí, dintre care există multe în sudul Boemiei. Mai mult ca sigur, dacă analizăm toponimul și etnonimul, Vlachovo Březí este o localitate locuită de valahi cu ocupații pastorale, ajunși aici prin transhumanță sau prin amestecul de triburi daco-celtice autohtone. Oricum, existenţa unui castelan valah în Evul Mediu scoate în evidență originea latinofonă și valahă a populaţiei locale din sudul Boemiei, un fapt istoric mai puțin cercetat și cunoscut. Este clar că păstorii valahi au ajuns pe „autostrada” Carpaților nu numai în Moravia cehă (Vlassko Moravia), ci și, iată, în sudul Boemiei la începutul Evului Mediu, în urma presiunii triburilor maghiare la sfârșitul secolului IX.
Ionuţ Ţene