„Balada o Vojtovej Maríne” se traduce din limba cehă în limba română „Baladă despre Marina”. Este un film cehoslovac produs în 1964, în regia lui Martin Ťapák, pe baza scenariului scriitoarei slovace Jarmila Štítničká, având ca actori pe Ivan Mistrík, Heda Melicherová și Jozef Majerčík. Scriitoarea Jarmila Štítničká s-a născut pe 25 decembrie 1924, în Rimavská Sec (acum Slovacia). A fost o autoare cunoscută mai ales pentru scenariul „Balada Marinei” din 1964. A murit pe 7 aprilie 1980, la Bratislava, în statul Cehoslovacia de atunci. Orava este o regiune din nordul Slovaciei care se întrepătrunde cu sudul Poloniei, în zona Carpaților Păduroși, unde au fost colonizați păstorii valahi începând cu secolul al XII-lea. Filmul este inspirat de viața populației valahilor gorali din regiunea Orava, cu o viață complicată legată de natura frumoasă, dar aspră, bogată în expresii emoționale ale culturii populare. Pe acest fundal se desfășoară povestea iubirii neîmplinite a unui tânăr muzician pentru o fată fermecătoare, o țărancă valahă din Tatra.
Filmul regizat de Martin Ťapák surprinde cu acuratețe și simț artistic viața grea a păstorilor munteni valahi gorali, dar și imagini fermecătoare din Munții Tatra, amintind de filmele „Ion”, „Ciuleandra”, „O vară cu Mara” și „Baltagul”, cu aceeași respirație pitorească a vieții păstorilor români oriunde trăiesc, din Pind până în Carpații Nordici. Iubirea sfâșietoare dintre un sătean localnic (posibil „Ion”) și un muzician pentru Marina este surprinsă dramatic, asemenea celei dintre Ion, pentru Ana și Florica. Operatorul Tibor Biath a fost un geniu al imaginilor, creând adevărate pictoriale ale frumuseții montane și ale vieții muntenilor valahi. Muzica lui Tibor Andrašovan din film îți aduce aminte de tristețea baladei lui Ciprian Porumbescu din obcinile Bucovinei. Actorii Ivan Mistrík, Heda Melicherová, Jozef Majerčík, Karol L. Zachar, Rudolf Velický, Beáta Poničanová, Alojz Kramár, Žofia Ševčíková, Nina Vjazovcová sunt atât slovaci, cât și cehi, dar joacă foarte realist până la identificare rolurile valahilor gorali, intrând în „pielea” acestora ca păstori harnici și pasionați de ceea ce fac, inclusiv în iubiri puternice. Este povestea a unor tineri ciobănași valahi veniți din arhetipul etnogenetic pastoral românesc în Tatra slovaco-poloneză. Pe scurt, intriga filmului face referință la o poveste de dintotdeauna în istorie, a unei iubiri zguduitoare și neîmplinite. Este povestea unei iubiri nefericite, în care un singur pas ar fi fost suficient pentru a se împlini. Celebrul violonist Jašek, interpretat de Ivan Mistrík, ajunge într-un sat de munte îndepărtat. Pe drum, îl ajută pe un bătrân care și-a scrântit glezna într-o căzătură nefericită și începe să lucreze pentru el. Pe măsură ce ajunge să cunoască treptat locuitorii satului, o vede și pe frumoasa și temperamentală fiică a morarului, Marina (frumoasa actriță Heda Melicherová), lângă pârâu, care a vrăjit deja mulți tineri. Și Jašek are aceeași soartă, dar nu este capabil să-și exprime dragostea pentru ea în niciun fel. În plus, bărbați din armată se întorc în sat, iar printre ei Macek, jucat de Jozef Majerčík, care este dominant, spre deosebire de Jašek, nu se sfiește să-și exprime dorința fermă și direct pentru Marina.
În anii 1960, cinematografia slovacă din acea vreme includea și o ramură specială de filme de baladă dedicată muntenilor valahi, precum „Drak sa vracia” (1967) de Eduard Grečner, „Balada o siedmich obesených” (1968) de Martin Hollé sau acest debut cinematografic al lui Martin Ťapák, „Balada o Vojtovej Maríne” (Balada Marinei). Acesta este bazat pe opera scriitorului polonez Kazimierz Przerwa-Tetmajer, un scriitor originar din Munții Tatra, care și-a dedicat viața și opera cunoașterii folclorului, costumelor și vieții valahilor gorali. Astfel, intriga acestui film își are sursa în cunoașterea autentică și profundă a vieții valahilor gorali. Subiectul acestui film poetic și baladesc este, la prima vedere, o simplă poveste de dragoste despre o iubire nefericită, dar, datorită jocului actoricesc sensibil al personajelor principale, atinge nivelul unei drame psihologice mature. O parte semnificativă și de neuitat a filmului este bogata prezentare a meșteșugurilor populare, a costumelor, a cântecelor și mai ales a dansurilor, interpretate de dansatorii profesioniști ca Heda Melicherová și Jozef Majerčík, care farmecă cu stilul românesc de joc. Jozef Majerčík și-a început apoi cariera de actor cu acest film. Martin Ťapák nu s-a abătut ulterior de la tema folclorică, ce constituie piatra de temelie a operei sale. Putem menționa, de exemplu, filmul în două părți „Živý bič” (1966), comedia „Pacho, hybský zbojník” (1975) sau scurtmetrajul „Krutá ľúbost” (1978). Interesant este faptul că, în timp ce regimul național-comunist al lui Ceaușescu ignora viața valahilor din Tatra, regizorii cehoslovaci ecranizau cu mult talent și inspirație viața valahilor din țara lor și din Polonia vecină. Este trist că cinematografia românească a ignorat filmografia cehoslovacă și poloneză, de la care se puteau inspira în vederea ecranizării unor drame din viața pastorală a valahilor gorali. Muzica din film inspiră pe telespectatorul român până la lacrimi, precum și imaginile cu frumoșii valahi gorali care dansează și se îmbracă la fel ca la noi în Țara de Piatră sau în Vrancea lui Ștefan cel Mare. Este un film pe care l-am vizionat cu mare plăcere, pentru că am descoperit viața pastorală a acestor frați ai noștri, uitați pe nedrept de România și de regimurile sale politice.
În filmul „Baladă pentru Marina” din 1964 m-am regăsit, ca român, îndrăgostit de folclor, muzică, costume populare și imaginile unor ținuturi carpatice fabuloase. Este filmul unor munteni români care refuză să-și lase istoria, tradiția și muzica să moară, pe care noi, românii, i-am ignorat pe nedrept. Jocul face parte din temperamentul valahilor gorali, în care personajele își exprimă durerea, suferința și iubirea. Iar imaginea cu muzicianul supărat, care se răzbună din gelozie, bătând calul rivalului pentru că Marina l-a acceptat pe acesta în noaptea de vară este cutremurătoare. Omul bate animalul pentru vina stăpânului. Iar imaginea cu cei doi rivali care curăță cu celebrele topoare gorale același trunchi de brad cu o energie și ură și cu dorință de răzbunare într-un peisaj mirific de parcă sunt la poalele Ceahlăului este emblematică și transmite o vibrație venită din străfundurile ancestralului. La un moment dat, băiatul meu de nouă ani Ștefan, vizionând întâmplător câteva scene din film, mi-a spus senin: – Tati, te uiți la un film românesc de la noi, din țară! Am râs și i-am explicat că e un film din Cehoslovacia de acum mulți ani despre niște români uitați din Munții Tatra. S-a uitat mirat la mine, neconvingător, deși actorii vorbeau în film limba cehă. Filmul se încheie în cel mai traditional mod. Marina se căsătorește cu țăranul localnic, iar muzicianul pleacă pe dealuri ca Ciprian Porumbescu să-și plângă iubirea pierdută prin compunerea unei muzici baladești. E un fel de Luceafăr rural. Personal consider filmul o cronică vizuală și sonoră și un document isotric video al vieții valahilor gorali din Slovacia și sudul Poloniei, care poate fi folosit ca document istoriografic despre viața valahilor din Tatra, care nu și-au uitat tradițiile izvorâte din transhumanță. Vizionați filmul! Veți trăi drama unei iubiri românești rurale de demult și dintotdeauna. Peisajele, deși alb-negru, transmit atâta frumusețe, iar muzica și dansul folcloric al valahilor gorali îți pătrund cu vibrație în suflet și te invită la dans, pe românește.
Ionuț Țene