Una dintre marile tragedii care ni se pot întâmpla este să nu mai ştim cine suntem, adică să mergem obercăind sau în alt mod spus, parafrazându-l pe Socrate: „să nu ştim că nu ştim nimic”. Ori, cu o astfel de atitudine cu siguranţă că nu vom afla niciodată nimic. Vom fi nimic. Acesta, cred eu, este motivul pentru care longevivul și uriașul prin opera sa literară Al. Florin Țene, ne propune volumul ”Căutându-L pe Dumnezeu”, editura ”Napoca Star” din Cluj Napoca.
Prin această nouă apariție, autorul se dovedește un generos și dorește să ne transmită, în scris, din experiențele Domniei sale acumulate în timp și în regimuri diferite. Încearcă să găsească răspunsuri esențiale în ceea ce privește rostul și menirea omului pe pământ, pornind de la sănătoasa filosofie țărănească: ”Dacă nu ai clădit o casă, ai făcut un copil și ai sădit un pom, ai făcut degeaba umbră pământului”. Încearcă și reușește cu brio să identifice cauzele care duc la împlinirea sufletească (karma), descoperă terenul fertil și condițiile pentru o viață dedicată Creatorului, familiei, operei Domniei sale dar și semenilor, umanității într-un singur cuvânt.
De altfel, Al. Florin Țene afirmă, pe ultima copertă a cărții, chintesența existenței umane: ”Însăși faptul că în oceanul primordial, în ciorba aceea s-a născut prima celulă vie care a trecut prin tot lanțul trofic până la om, devenind Celula lui Dumnezeu, adică conștiința omului prin care ne vede Dumnezeu și ne judecă, omul nu a știut s-o înțeleagă. Fiindcă însăși acea celulă vie primordială a fost o creație în evoluția unei forțe pe care omenirea a denumit-o Dumnezeu, Alah, Yehova, inclusiv taoismul chinezesc, etc”
Volumul ”Căutându-L pe Dumnezeu”, în cele 250 de pagini, îl pune pe ateu în dificultate fiindcă autorul vine cu argumente palpabile, puternice, de netăgăduit. Fără îndoială, sunt lucruri pe care nu le putem explica cu mintea noastră. Ne depăşesc pur şi simplu. Ateul însă, nu recunoaşte asta. El ştie, are întotdeauna la îndemână o explicaţie. Pe Dumnezeu îl găseşti numai dacă îl cauţi cu toată inima. Asta o afirmă Dumnezeu însuşi în Ieremia 29:13. Se cere, deci, sinceritate.
Cu o prefață semnată de Liliana Moldovan, volumul ”Căutându-L pe Dumnezeu” este bine structurat, pornind de la ”Zeițele nu mor niciodată, rămân în subconștientul popoarelor”, trecând prin miturile românilor (soarele), cu vorbire despre înțelepții antici, cu referire la profeții, la ”Motivul icoanei în literatura română”, despre ”Nostalgia Raiului pierdut sau mitul veșniciei”, cu eseuri și studii aprofundate despre Orfeu, ”Hypnos și Morfeu în luptă cu Pascal”, despre ”Credința creștină în lumina cuvântului de învățătură”, despre Cruce, despre ”Frumusețea Limbii Române”, despre islam și creștinismul occidental, despre puterea cuvântului din noi, dar și multe alte subiecte și teme pe care nu le dezvălui acum și aici, din dorința de a citi cu băgare de seamă această carte – hrană pentru suflete istovite, într-o lume tot mai bolnavă, îndepărtată de Dumnezeu, lume nesigură datorită războaielor și crizelor care se abat continuu asupra Terrei și locuitorilor ei.
Cunoscător al Bibliei, Al. Florin Țene, prin această nouă realizare, s-a ghidat după versetul lui Isaia 66:2, oferindu-ne de Sfintele sărbători acest minunat cadou literar: „Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu”. Conștientizează că nu suntem decât o mână de țărână, cu alte cuvinte, călătoria noastră are și un sfârșit, în Rai sau iad, acolo unde merg și savanţii, şi săracii, şi bogaţii, dar diferența este făcută de faptele noastre.
Cartea-balsam al sufletului ”Căutându-L pe Dumnezeu” este asemeni unui cerc, fiindcă se încheie cu câteva poeme cutremurătoare din creația autorului. Exemplific cu câteva titluri deosebit de sugestive: ”Drumul Golgotei”, ”A Înviat Iisus”, ”Hristos a Înviat”, ”lumină pentru mama”, ”Colind”, ”L-am găsit pe Dumnezeu?”. Felicitări!
Gelu Dragoș