Citind cu plăcere și mare atenție cartea lui Ioan Slavici, ”Închisorile mele”, am dat de câteva paragrafe interesante și frumoase despre Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor, înființată de studenții și scriitorii bucureșteni, în anul 1890. Această ligă își propusese să unească cultural pe toți românii din toate teritoriile românești, din țară și din pământurile vremelnic aflate sub ocupație străină: austriacă și rusească. Această ligă culturală și-a îndeplinit misiunea istorică, la care au lucrat minunat Ioan Slavici, Nicolae Iorga sau Vasile Pârvan, ducând la Marea Unire de la 1918. Pornind de la această idee de unitate culturală a tuturor românilor de pretutindeni s-ar putea reînființa această ligă, care să realizeze coeziunea românilor din țară, teritoriile românești dimprejurul granițelor de stat ale României și, mai ales, cu cei aproape 8 milioane de români din Diaspora. De-a lungul anilor am fost invitat în cadrul acestor comunități românești din străinătate, odată cu lansarea ”biografiei teologice” a Sfântului Închisorilor și cu alte cărți de istorie românească sau pe linie jurnalistică, care mi-a oferit șansa istorică de a asista la nașterea unei Românii noi, a unei generații de români, care s-a născut în străinătate, dar în spirit cultural și religios este profund și autentic românescă. În țările europene sunt cartiere și chiar orașe întregi locuite de români, care țin legătura cu țara, prin cultură, religie și desigur prin limba lui Eminescu. În Diaspora, în primul rând, Biserica este factorul de coeziune națională, religioasă și culturală. La Viena, familia Hant a creat cea mai puternică publicație ”Jurnalul românesc” din Diaspora, precum și Uniunea Jurnaliștilor Români de Pretutindeni, în Italia, colegii de la Gazeta Românească sunt o forță de influență a spiritului românesc din Occident. În Spania, prin Mircea G. Florescu, cu ”Centro Cultural La Tierra Tracia”, dar și cu ziarul ”Români în Andalucia”, precum și cu festivalul-târg de carte al românilor diasporeni, s-a reușit crearea unei unități culturale a românilor din țări străine, dar care și-au făcut, prin spiritualitatea românească, o singură Românie culturală și unită.
De sprijin cultural au nevoie și românii din Ucraina, care li se închid școlile românești, iar preoții ortodocși stau cu agenții SBU la ușa bisericii, fiind forțați să țină liturghia în limba ucraineană, lucru grav care nu s-a întâmplat niciodată în istoria Europei și a lumii moderne. Românii din Valea Timocului fac și ei eforturi grele să-și păstreze biserica și limba românească. Aici primăria clujeană a finanțat o biserică și un muzeu etnografic în anul centenarului. M-am bucurat în anii din urmă ca participant și ca martor la acest fenomen al nașterii României din Diaspora, unde tinerii români născuți la Roma, Viena, Munchen, Madrid sau Paris își redescoperă cu o dragoste de neînțeles pentru noi cei rămași și blazați acasă, originile, literatura, religia și cultura națională. Nu vă vine să credeți dacă ați vedea adolescenți români născuți în Diaspora care plâng cu lacrimi sincere de emoție vizionând filmele ”Mihai Viteazul”, ”Burebista”, ”Un bulgăre de humă” sau ”Columna” și citind o poezie de Eminescu, Nichita sau Blaga. Pentru românii din Diaspora: ”Noi suntem români” nu e un vers dintr-un cântec, ci o stare vie de trăire acută a sentimentului românesc al Ființei, bine și genial creionat de Constantin Noica.
Înființarea unei Ligi pentru unirea culturală a tuturor românilor din țară, dimprejur și din Diaspora, cu sprijinul Departamentului Românilor de Pretutindeni, al ICR și MAE, reprezintă o obligație morală pentru noua România extinsă, care cuprinde oaze de spritualitate românească în toate țările occidentale. România de astăzi cuprinde cultural și acele mici patrii românești din țările europene. Ele trebuie unite cultural, spiritual și social. E un paradox azi, România ”Mare” se întinde cultural și spiritual într-o mare parte din Europa. Înaintașii noștri au reușit în 1890 să se ridice la înălțimea momentului, noi, românii de azi, vom ști oare să unim cultural românii din țară și de pretutindeni? Vom încerca să ne unim, cei de acasă și din Diaspora în ”patria limbii române” cum ne îndemna Nichita Stănescu?
Ionuț Țene