În acest context general, consider că românii, clasa politică, partidele, dar și intelectualii sau formatorii de opinie, trebuie să-și coalizeze energiile pentru identificarea unui nou proiect de țară conexat la trecutul, valorile, tradiția și credința poporului nostru. Românii trebuie catalizați spiritual, politic și economic în jurul propriilor interese și valori. Noi nu avem niciun interes acum ca să facem mai mari pe americani sau pe europenii de la Bruxelles – mai mari decât sunt. Țara noastră este necesar să redevină tot mai mare și importantă pe scala valorilor naționale, europene și internaționale. Noi, azi, nu mai avem un proiect de țară.. Actualizarea proiectului de țară a României este de fapt reîntoarcerea la național-suveranism și la valorile fundamentale etno-culturale, economice și religioase multiseculare. Pe noul concept suveranist, noi, românii, trebuie să construim noul proiect de țară după integrarea în UE din 2007. Noul jalon trebuie să fie legat doar de interesul național-suveran, de demnitate și independență în relația cu vecinii, țările prietene și organismele europene, americane sau internaționale. Deci proiectul de țară pentru România trebuie să cuprindă trei puncte esențiale: 1.) unirea Republicii Moldovei cu România, în urma unui referendum desfășurat în ambele state românești, referendum recunoscut internațional. 2.) anularea pe plan internațional a tratatului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, semnat de două state totalitare URSS și Germania nazistă, invalidare care să ducă la unirea cu România a teritoriilor locuite de români din Bucovina de nord și Basarabia de sud (Bugeac) care au aparținut României. Menționăm că Acordul de la Helsinki din 1975 a garantat frontierele statelor, inclusiv ale URSS, stat care nu mai există astăzi. Deci acțiunea politică, democratică și diplomatică de unire cu România a teritoriilor românești din Bucovina de nord și Bugeac nu încalcă Acordul final de la Helsinki (URSS nu mai există), dar unirea se poate realiza ca urmare a procesului de pace internațional din Ucraina, cu participarea marilor puteri implicate, inclusiv Rusia, dar și a României și țările vecine. 3.) implementarea de către un președinte național-suveranist român a politicii diplomatice internaționale, de independență, de demnitate și suveranitate în cadrul alianțelor confederative politico-economice sau militare. Să devenim ceea ce susținea și președintele Bush la București în 2002: o punte de legătură democratică între Occident și Răsărit, între Europa și Rusia, de fapt ceea ce a fost de fapt țara noastră în istorie. Deci actualizarea proiectului de țară, de către o nouă conducere românească național-suveranistă, este necesar să fie sub semnul motto-ului ”Make Romania Great Again”.
Ionuț Țene