Cristian Mihail Deac – un poet reflexiv din noul val liric româno-spaniol prin ”Fiorduri cu Sfinți”

În Diaspora se naște o excelentă generație lirică de limba română. Bine contectați și indexați cultural la realitățile literare din țările în care trăiesc, poeții români din Diaspora aduc o reală contribuție valorică și estetică literaturii române contemporane. Ei încă nu sunt ancorați de critica literară din țară. Un spațiu al confluențelor culturale est-vest este Spania, unde puternica diasporă românească, de peste un milion de suflete, a devenit un important contributor la cultura hispano-română. Reprezentanți de seamă ai poeziei româno – spaniole sunt poeții Marin Dumitrescu, Eugen Barz, Vasile Ghiță, Sorin Bălășcău sau Mihai Luiz Gane. Unii dintre poeții români din Spania au deja o operă originară inconfundabilă și sunt traduși în limba spaniolă sau scriu direct în spaniolă. Unul dintre poeții originali – venit recent la festinul poeziei – dinspre generația lirică româno-spaniolă este Cristian Mihail Deac, un spirit al intimismului estetic. Poetul este și preot paroh, îndrumător al comunității române ortodoxe din Getafe, lângă Madrid. Cristian Mihail Deac este cel care acordă “primul ajutor” sufletesc și care călăuzește cu dragoste și credință pe toți cei care au nevoie de un sfat sau de o vorbă bună în rândul credincioșilor din comunitatea Madrid. Cristian Mihail Deac transpare ca un poet al penumbrelor lirice și al irizărilor stelare, prin versurile sale ce provoacă metafore calde și ”pastelate„. Este un dubitativ al metaforei, o formă de excepționalitate reflexivă. Cristian Mihail Deac personifică și un rapsod melancolic al colindului românesc recunoscut de comunitatea românească din Spania, prin spectacole și înregistrăi video pe youtube. Folclorul și religiosul transpare ca un numinos în poezia poetului. Înaripat de alizeul nispos și melancolic al pământului hispanic roșcat, poetul creează reverberații ale nostalgiei și ritmului fandango. Poezia compusă de Deac are aroma vinului rioja. Pământul solar al Spaniei este fecund pentru creația poetică românească. Poeții români se simt aici ca acasă și totuși dorul de rădăcinile natale nasc florilegii lirice inedite. ”Fiorduri cu Sfinți” este un volum de poezie bilingv, în română și spaniolă, apărut la populara editură Nueva Estrella din Spania. Poeziile din română sunt traduse în spaniolă de Mariana Feride, o apreciată poetă ce face parte din noile generații de poeți madrileni îndrăgostiți de Lorca. ”Poetul român dedică acest volum de poezie dialogului”. Cuvântul înainte semnat de Mariana Feride subliniază cu finețe candidă faptul că poetul se ”agață de nevoia de a cunoaște ce este iublirea”. Poetul caută cu disperare febrilă, la fel ca poetul chilian Gonzalo Rojas, în poemul său iubirea: ”Ce se iubește când se iubește”. Vocația de preot se identifică în stilul și mesajul puternic al versurilor, bineînțeles printr-o subtilă disimulare a eului: Nu caut universalitatea/Și nici ortodoxia literei/Caut Adevărul/Arătat lui Avraam/La stejarul Mavrii” (Fiorduri cu Sfinți).

Fiordurile sunt pentru poet autentice lagune retrase, de ape sufletești liniștite, în care se refugiază inimile, ca niște corăbii pentru întâlnirea cu sfinții și metanoia Viața e percepută de poet ca o dureroasă dezrădăcinare, ce face din inimă o interogție a sinelui descărnată de materialism: ”Trântit/pe canapeaua uitării/Aștept/Ca cineva/Să-mi dea/Nu apă, mâncare/Facturi plătite/Injecții ratate/Fursecuri proaste/Sau dulciuri zâmbitoare/Aștept să-mi spună/Ce faci?/Te doare ceva?/Cu toate acestea/Nu pot să uit de părinți. (Dor). Pentru orice român, dorul e o paradigmă și un secret al inimii, intraductibil pentru alte limbi. Stilul poetic nu este revoluționar și devastator din punct de vedere al limbajului, ci candid și suav, ca un verset decupat din Vechiul Testament: ”La masa făgăduinței/Și a speranței/Poporului/Ce nu-și uită trecutul/Și/Se cinstește/Cu vin, curmale, rodii/Mere, dulcețuri/-Shana Tova u Metuka!” (Shana Tova u Metuka 5782). Poezia respiră printre pergamentele metaforice izvorâte din înțelepiunea Vechiului Testament: ”Puteri cerești neprihănite/Pătrund/În corzile subțiri/ale tablelor/Ce murmură/Printre aripile minții/de Profet…” (Shavuot). Volumul de versuri este și un palimpsest liric în care reverberează trăiri și emoții biblice. Se observă cu acuitate în subsidiaritatea complementarității creației o sensibilă influență din poetul Ioan Alexandru, ca expresie și stil: ”Primenit cu fașa luminii/În lacrimi și-n gânduri/Ascult un cântec idiș la frunză/-pribegia celui însingurat/ Ce plâng tainic…” (Singurătate transilvană). Poezia lui Cristian Mihai Deac își trage seva din izvorul tainic de izbuc al versetelor Vechiului Testament. Forța expresiei este o pădure de gânduri sensibile din care culegem fructele poeziei: ”Crengile minții/Ramificate/Prin felinarele cunoașterii/Încep a scutura fructele/Purtate de vânt…” (Anemomne). Poetul reîntoarce poezia contemporană la rădăcinile primei poezii, care izvorăște din veresetele biblice. ”Cercul – inel/Țesut cu ațele/Culturii biblice/Suflu unui popor/Sclipește din botezul legământului…” (Inel). Poetul se bucură de o postfață a unui important scriitor spaniol, realizând astfel sinergia literară europeană româno-spaniolă. ”Dialogul cu lumea iudaismului este prezent în mare parte din versurile sale, principalele sărbători care marchează ritmul vieții: Rosh ha Shana, noul an care se dorește bun și dulce sau Shavout, căuia plac Rusaliile noastre care reînoiesc speranța….” (Amparo Alba Cecilia). Poetul caută cu febrilitate noi căi de expresie a tumultului liric. Reușește să reinventeze limbajul liric, dar poezia este ceva dincolo de religii și moșteniri religioase. Numinosul în poezie trebuie să fie liric nu religios. E o încercare de zbatere sufletească care pendulează între profan și sacru la Cristian Mihail Deac.

Poezia e arta de se translitera credința, o aventură spre un altfel de absolut dincolo de canon. Poetul Cristian Mihail Deac transpare o promisiune a evadării din verset spre marea poezie care este liberă și autonomă. Trebuie să înțelegi cu sufletul lucrările tainie ale poeziei în care metafora este o forma de credință a lirismului. Cristian Mihail Deac se reconstruiește în scara valorică și ierahia poeților rormâno-spanioli. Poezia română din Spania este lava domolită a expresiei lirice revărsate stelar dinspre Carpați spre Sierra Maliciosa. E un început promițător, dar ieșirea spre lumină în poezie se face zdrobind doar lanțurile comunului. Poezia poeților româno-spanioli este și o provocare a originalității, iar moștenirea poeziei române un exemplu fecund pentru Europa secată la izvoarele liricii de un materialism depășit, decrepit și vetust. Poezia română e o lecție de autenticitate și originaritate poetică pentru Europa descărnată de lirism. Poezia română merge mai departe transcendent pe drumurile și ulițele prăfuite cu roșu ale lui Cervantes căutând un Don Quijote român.Se construiește astfel estetic ”românul călător” spre originaritatea izvorului poeziei, care leagă pământul de cer.

Ionuț Țene

Ultimele articole

Alexandru Petria – spărgătorul de tipare lirice

Poetul bistrițean Alexandru Petria ne-a oferit o nouă surpriză...

Clujeanul Nicolae Trifoiu – martorul lui Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor, din temnița comunistă

Pe luptătorul anticomunist Nicolae Trifoiu l-am cunoscut personal l-a...

”Câinii războiului” global au tras în reprezentantul păcii și democrației: Donald Trump

Tentativa de asasinat asupra candidatului republican Donald Trump plutea...

Newsletter

Citește și

Alexandru Petria – spărgătorul de tipare lirice

Poetul bistrițean Alexandru Petria ne-a oferit o nouă surpriză...

Clujeanul Nicolae Trifoiu – martorul lui Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor, din temnița comunistă

Pe luptătorul anticomunist Nicolae Trifoiu l-am cunoscut personal l-a...

”Câinii războiului” global au tras în reprezentantul păcii și democrației: Donald Trump

Tentativa de asasinat asupra candidatului republican Donald Trump plutea...

Părintele Dumitru Bălașa – neînfrântul anticomunist, care nu s-a lepădat de Hristos

Părintele Dumitru Bălașa a fost un preot jertfelnic și...

Vladimir Creţulescu, reconstruiește o etnogeneză în ”Les origines du discours identitaire Aroumian-Roumain (1770-1878): la construction d’une identité nationale”

Recent am citit o carte cu adevărat excepțională, scrisă de Vladimir Crețulescu și intitulată sugestiv ”Les origines du discours identitaire Aroumian-Roumain (1770-1878): la construction...

Alexandru Petria – spărgătorul de tipare lirice

Poetul bistrițean Alexandru Petria ne-a oferit o nouă surpriză editorială. Așa cum ne-a obișnuit în ultimii ani, ca ceva firesc într-o lume dezinteresată de...

Clujeanul Nicolae Trifoiu – martorul lui Valeriu Gafencu, Sfântul Închisorilor, din temnița comunistă

Pe luptătorul anticomunist Nicolae Trifoiu l-am cunoscut personal l-a începutul anilor `90. El a fost prieten cu un alt mărturisitor din temnițele comuniste –...

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.