Moartea și mesajul testamentar a lui Mircea Vulcănescu. 28/29 octombrie 1951

La 9 octombrie 1946 filosoful Mircea Vulcănescu a fost condamnat la opt ani temniță grea. Judecarea recursului s-a prelungit pînă în ianuarie 1948, cînd instanța a menținut pedeapsa din ’46.

„Și aș vrea să întreb: nu s-a găsit niciuna dintre aceste conștiințe, care să-și asume, fără gândul niciunui profit personal, sarcina, înalta și dureroasă, în același timp, de a înlatura de pe fruntea acestui ins de elită al spiritualității românești formula: “Deținutul criminal de război Vulcănescu Mircea?” Nu vă îngrijorează, nu vă cutremură această alaturare de cuvinte? Nu se va găsi nici de aici înainte?

Eu tot aștept un om al legii care să-și asume demersul unui recurs în anulare a sentinței de condamnare a lui Mircea Vulcănescu.

Altminteri, dacă vom continua să ne exterminăm elitele, vom renunța nu numai la istorie, vom renunța nu numai la ființa noastră, ci vom renunța pur și simplu să fim”, scria Dora Mezdrea, în Nae Ionescu și discipolii săi în arhiva Securității (vol. 5). Mircea Vulcănescu, Ed. Eikon, 2013. S-a găsit cineva, dar Justiția a respins cererea de reabilitare a filozofului.

A fost închis la Aiud, unde a ținut o serie de conferințe considerate subversive de către torționari, pentru a ridica moralul deținuților. Din această cauză a fost izolat, la fel ca alți 12 bărbați din celula sa, în hrubele secției 1. Acolo au fost dezbrăcați în pielea goală și lăsați într-un frig cumplit, neavînd paturi sau scaune pe care să șadă. Epuizat, unul dintre deținuți a căzut din picioare după cîteva ore. Vulcănescu s-a așezat pe ciment ca o saltea pentru cel doborît, salvîndu-i viața. Filosoful a murit însă pe 28 octombrie 1952, bolnav de plămîni, ca urmare a tratamentului inuman la care a fost supus. Avea 48 de ani și a lăsat cu limbă de moarte un îndemn cutremurător, cu adevărat demn de un mucenic: “Să nu ne răzbunați!”. în noaptea lui 28 octombrie 1952, la 48 de ani, Mircea Vulcănescu avea să moară, în infirmeria d la Aiud, într-un frig cumplit, lipsit total de medicamente, într-un pat de fier. Lângă el, se aflau doctorul Petre Ţopa şi un alt deţinut, Ion Constantinescu Mărăcineanu care au povestit frânturi din ce s-a întâmplat atunci, în ultimele clipe ale lui Mircea Vulcănescu, într-un articol publicat în „Memoria”. Cei doi stăteau de vorbă, Mircea nu le auzea cuvintele, suferea cumplit şi avea dureri cumplite.

Trupul său a fost aruncat în groapa comună de la Aiud.

Mircea Vulcănescu a fost propus, alături de alți mărturisitori creștini din perioada comunistă, pentru canonizare de către Biserica Ortodoxă Română.

ClusiumNews

Ultimele articole

Antonio Viorel Faur — profesor, cercetător și promotor al memoriei istorice bihorene

În prima zi de cursuri din octombrie 1990, la...

Prof. univ. dr. Sorin Șipoș — între cercetare istorică și managementul academic

Sorin Sipoș este un nume important al istoriografei ardelene....

Stelian Mândruț — editor de surse și reper de nișă al istoriografiei transilvane

Pe Stelian Mândruț l-am cunoscut ca student. Era un...

Newsletter

Citește și

Antonio Viorel Faur — profesor, cercetător și promotor al memoriei istorice bihorene

În prima zi de cursuri din octombrie 1990, la...

Prof. univ. dr. Sorin Șipoș — între cercetare istorică și managementul academic

Sorin Sipoș este un nume important al istoriografei ardelene....

Stelian Mândruț — editor de surse și reper de nișă al istoriografiei transilvane

Pe Stelian Mândruț l-am cunoscut ca student. Era un...

Greta Miron între confesiune, identitate și conflict religios în Ardealul baroc și pre-modern

În 1990, când am intrat la facultatea de istorie...

Prof. univ. dr. habil. Gabriel Moisa — o sinteză între cercetare, muzeografie și administrație academică

Gabriel Moisa a fost colegul meu în toți cei cinci ani de facultate la Cluj-Napoca. Era originar din Oradea, ca și Antonio Faur, doar...

Antonio Viorel Faur — profesor, cercetător și promotor al memoriei istorice bihorene

În prima zi de cursuri din octombrie 1990, la Facultatea de Istorie, decanul de an ne-a prezentat nouă, bobocilor, regulile pe care trebuia să...

Prof. univ. dr. Sorin Șipoș — între cercetare istorică și managementul academic

Sorin Sipoș este un nume important al istoriografei ardelene. S-a impus prin hărnicie și seriozitate și printr-o încăpățânare productivă de a pune pe primul...

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.