Eram elev când învățam la școala comunistă despre Vasile Roaită, care a tras sirena grevelor muncitorești de la Grivița din iarna lui 1933. Falsul istoric al mitului “Vasile Roaită”, muncitorul ceferist român care “s-a jertfit” în timpul marii greve de la Atelierele C.F.R. Griviţa din februarie 1933, strângând în pumn până la ultima suflare celebra sirenă a fabricii, se cunosc acum numeroase informaţii. Propaganda comunistă a construit rapid celebra legendă în 1948, inoculată pregnant în manualele de istorie, dar şi în structura arhitecturii urbane a multor oraşe. Roaită a fost facut utecist post – mortem, in 1948, și declarat erou. A fost așezat în panteonul martirilor comuniști, alături de Donca Simo, Filimon Sârbu, Olga Bancic și Elena Pavel. E adevărat că la Liceul Ady-Șincai din Cluj-Napoca, profesorul de istorie Ioan D. ne-a spus că Vasile Roaită a fost un impostor, asta în plin comunism. După 1962, chiar secretarul general Gheorghiu Dej a început sa-si reconsidere poziția față de fostul lui coleg de serviciu, la începutul perioadei de destalinizare. A doua contestare a legendei despre protestul Griviței Roșii și martirajul lui Vasile Roaită s-a facut pe vremea lui Nicolae Ceaușescu, care nu mai admitea încă un erou comunist alaturi de el. Ceaușescu i-a pus pe cercetători să scormonească prin arhive care, se spune, ar fi descoperit că “eroul” era, de fapt un informator al Siguranței, un trădator al clasei muncitoare. Ceaușescu numai el putea fi tânărul ilegalist de 15 ani adulat de clasa muncitoare. Roaită a fost scos din manuale, iar piedestalele și statuile ascunse sau dărâmate. N-a mai auzit nimeni de Vasile Roaită. După 1990 muncitorul Constantin Negrea a dezvăluit că el, de fapt, a tras sirena, însă Dej l-a forțat sa cedeze locul lui Roaită, pe considerentul că este mai valoros pentru sistemul comunist un erou mort, decât unul viu. La Plenara CC al PMR din noiembrie-decembrie 1961, Gh. Gheorghiu-Dej a criticat această „poveste cu Vasile Roaită”, descris de fostul lider comunist drept „un muncitor ca oricare altul”. S-a înlăturat și bustul lui Vasile Roaită, pe care sculptorul Artur Vetro îl realizase în 1958 pentru București.Totuși „eroul” Vasile Roaită continuă să fie prezent prin statuia ce îl reprezintă, uitată în Parcul CFR din Bacău, nu departe de gară. La Câmpia Turzii avem, de asememnea, statuia ”Muncitorul de oțel” sculptată în manieră sovietică, care se păstrează și azi.
Dar avem și o surpriză! La Cluj-Napoca statuia lui ”Vasile Roaită”, denumită de către organele de partid locale ”Muncitorul cu ciocanul” din fața prestigioase uzine de reparații și construcție material rulant ”16 februarie”, de lângă podul Gării, s-a păstrat până azi. Statuia construită din beton turnat pe structură metalică, după modelul statuilor sovietice în stilul realismului socialist, a fost ridicată în 1953, în fața Atelierelor CFR ”16 februarie” când s-au marcat cu mult fast și festivism 20 de ani de la grevele muncitorești de la Atelierele CFR Grivița, în care tânărul muncitor de numai 17 ani a fost împușcat de jandarmi, conform legendei, în timp ce trăgea sirena să adune muncitorii. În realitate ar fi anunțat organele de Siguranță să intervină ca să înăbușe revolta muncitorilor, care nu a fost doar o manifestare comunistă, ci mai degrabă munictorească în care au participat și elemente ale mișcării de dreapta din România acelor ani. În plin stalinism, în 1953 conducerea clujeană a PMR a ridicat o placă de bronz, între doi stâlpi de cărămidă, care există și astăzi în fața fabricii ”16 februarie”, amintind în bronz de lupta muncitorilor de la fabrica de material rulant CFR din Cluj și de muncitorii de la fabrica Dermată, denumită după 1947, ca ”Janos Herbak”, după numele altui muncitor comunist căzut în luptele cu Siguranța înainte de 1940. Statuia reprezintă un muncitor cu un ciocan și o flacără în mână, cu o privire dârză, în maniera artei realist-socialiste, întruchipând simbolic pe ”Vasile Roaită”. După 1965 liderii comuniști în frunte cu prim-secretarul Ștefan Mocuța au păstrat statuia, spunând că este doar ”Muncitorul cu ciocanul” și ocultând imaginea simbolică a lui Vasile Roaită. Deși a vizita fabrica de lângă gară, Nicolae Ceaușescu nu a părut deranjat de statuia lui ”Vasile Roaită”, prezentată de puterea comunistă locală ca ”Muncitorul cu ciocanul”, un simbol al construcției socialismului multilateral dezvoltat reprezentat de arta realismului socialist. Astăzi statuia este o reprezentare inedită și ”interesantă” a monumentelor de for, o parte a istoriei și artei locale din perioada comunistă care atrage, paradoxal, turiști, fiind perceptuă ca o curiozitate urbanistică. Poate ar trebui reparată și prezentată ca mostră de artă din perioada realismului-socialist, sub semnul curiozității istorice și a lui ”Așa nu!”
Ionuț Țene