Ionuț Costea mi-a fost coleg de facultate, cu un an mai mare. Era un personaj discret și cu mult bun‑simț. Evita cu eleganță dezbaterile înfocate și prea contondente, fie la seminarii, fie la o bere studențească. Avea în discursul oral o viziune coerentă și echilibrată, refuzând limitele și extremele. A crescut ca tânăr istoric în preajma maestrului Doru Radosav, directorul BCU „Lucian Blaga”, și a grupului de „oraliști” de atunci, în frunte cu Vali Orga, Cornel Jurju, Sidonia Grama, Adrian Boda sau Cosmin Budeancă. Nu era printre lideri, dar era un om de bază prin seriozitatea lucrării sale istoriografice. Țin minte că, atunci când frecventam ca student biblioteca universitară, tânărul angajat Ionuț Costea lua, la o masă pe holul instituției, lecții de maghiară de la o colegă bibliotecară de etnie maghiară. Asta arăta că tânărul istoric era dornic de perfecționare. De‑a lungul timpului, faptul că instituțiile în care lucram, „gard în gard”, ne‑am întâlnit întâmplător de numeroase ori pe trotuar sau pe holurile BCU, discutând probleme istoriografice. Ciudat niciodată nu am ieșit la o cafea. Știu că, la un moment dat, a intervenit pentru propunerea de acordare a titlului de cetățean de onoare unui cunoscut medic local.
Costea Virgil Ionuț s-a născut pe 6 ianuarie 1970. Și este unul dintre cercetătorii români contemporani care îmbină activitatea academică cu responsabilități manageriale în domeniul patrimoniului documentar. Cariera sa, construită între Universitatea Babeș‑Bolyai (UBB) din Cluj‑Napoca și Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” (BCU) Cluj‑Napoca, reflectă o preocupare constantă pentru istoria intelectuală a Transilvaniei, pentru studiile de mitbiografie în regimuri autoritare și pentru facilitarea accesului la surse primare prin proiecte de digitizare și conservare. După absolvirea Liceului Industrial din Sebeș‑Alba (1988), Costea urmează Facultatea de Istorie a UBB, obținând licența în 1994. Un an mai târziu finalizează studii aprofundate în istorie contemporană și relații internaționale, iar în 2004 își susține doctoratul la UBB cu o teză dedicată nobilimii românești din Transilvania în secolul al XVII‑lea — temă ce îi conturează abordarea pentru studiile asupra mediilor sociale și culturale premoderne. Din 1997 este cadre didactic la Facultatea de Istorie și Filosofie a UBB, parcurgând treptele didactice de la asistent universitar la conferențiar. Cu o râvnă și hărnicie de invidiat a devenit o voce distinctă a istoriografiei locale.
Încă din 1994, Costea este angajat la BCU „Lucian Blaga” Cluj‑Napoca, în special în cadrul ”Colecțiilor speciale”. Experiența managerială acumulată aici îl conduce, în timp, către poziții de conducere: a coordonat serviciile ”Colecțiilor speciale”, a deținut postul de director interimar al Departamentului de Istorie Medievală, Premodernă și Istoria Artei și, din 2017, ocupă funcția de director general‑adjunct al Bibliotecii. Această dublă carieră — universitară și biblioteconomică — îi oferă un profil profesional complex, în care cercetarea științifică și administrarea patrimoniului documentar se întrepătrund. Zona principală a intereselor științifice a lui Ionuț Costea este reprezentată de istoria intelectuală și culturală a Transilvaniei, abordată prin studii de istoriografie, mitbiografie și biografie culturală. Tema mitografiei în regimul comunist și tranziția postcomunistă constituie o linie de cercetare recurentă, exprimată atât în lucrări monografice, cât și în articole academice. Dintre volumele și studiile reprezentative se remarcă ”Lazăr de la Rusca. Mitbiografia în comunism și postcomunism” (Argonaut, 2008), o lucrare care analizează mecanismele producției mitologice în contexte ideologice restrictive și efectele acestora asupra memoriei colective. Interesul pentru biografii intelectuale și pentru practica cenzurii și auto‑cenzurii este reflectat și în studii dedicate unor personalități culturale (de exemplu, cercetări privind Adrian Marino sau Ioan‑Aurel Pop) și în articole publicate în reviste precum Transylvanian Review și Philobiblon. Publicațiile sale acoperă atât articole indexate ISI/BDI, cât și capitole în volume colective, editări și prefaceri. Prin această prolificitate, Costea contribuie la nuanțarea imaginii istoriografice a Transilvaniei și la dezbaterea temelor privind memoria, propaganda și identitatea culturală. Metodologic, activitatea sa combină munca cu surse arhivistice, analiza istoriografică și reflecția teoretică asupra formelor de reprezentare biografică. Pe lângă activitatea publicistică, Costea este implicat în proiecte de cercetare aplicată și de gestionare a patrimoniului. A coordonat proiectul de digitizare a documentelor medievale din Arhivele Naționale ale României și a participat la proiecte finanțate de UEFISCDI, precum cercetarea istoriei mineritului aurifer din Munții Apuseni (proiect explorator, cu implementare 2017–2019) și inițiative de istorie orală privind comunități marginalizate (The Untold Story. AN Oral History of Roma People in Romania). Aceste angajamente evidențiază preocuparea sa pentru accesibilizarea surselor și pentru metode interdisciplinare care implică istoria orală, arhivistica și ”digital humanities”. Costea arată că e un istoric polivalent, axat pe multidiciplinaritate.
La UBB, Costea predă cursuri și seminarii în domenii precum istoria medievală a României, istoria culturii, istoria bibliotecilor și istoria lecturii, contribuind la formarea de generații de studenți în metodele cercetării istorice și în utilizarea fondurilor arhivistice. În plan editorial, este membru al comitetului editorial al revistei ”Philobiblon” — Transylvanian Journal of Multidisciplinary Research in Humanities — și a coordonat volume colective și suplimente dedicate problemelor memoriei și studiilor culturale. Contribuțiile lui Costea Virgil Ionuț sunt relevante atât din perspectiva istoriografiei regionale, cât și din cea a studiilor despre memorie culturală și mitobiografie. Prin lucrările sale, el aduce clarificări conceptuale privind modul în care regimurile autoritare modelează reprezentările personale și colective, dar și soluții practice pentru conservarea și valorificarea patrimoniului documentar. Activitatea de digitizare și colaborările interinstituționale sporesc vizibilitatea surselor istorice și facilitează cercetarea comparativă. Costea Virgil Ionuț reprezintă azi un model de cercetător‑administrator cultural, ale cărui preocupări teoretice se împletesc cu angajamente concrete pentru conservarea și punerea în valoare a patrimoniului documentar. Portofoliul său — format din studii de mitbiografie, contribuții la istoria intelectuală a Transilvaniei, proiecte de digitizare și activitate didactică — conturează un profil profesional solid, util atât comunității academeice, cât și instituțiilor de patrimoniu. Pentru cercetătorii interesați de studii culturale, istoria memoriei și metodele de lucru cu sursele primare, opera lui Costea oferă repere bibliografice și metodologice consistente.
În primăvara anului 2015, la Târgul de Carte Gaudeamus din Cluj‑Napoca, am descoperit la standul editurii Argonaut volumul ”Mitbiografia în comunism și postsocialism” (2007) de Ionuț Costea. Lectura mi‑a confirmat rapid impresia: avem de-a face cu un studiu de referință pentru istoriografia românească post‑decembristă, o lucrare care nu doar readuce la lumină un caz local emblematic, ci oferă și un cadru analitic pentru înțelegerea modului în care regimurile autoritare produc, folosesc și, eventual, abandonează miturile eroice. Eroul examinat de Costea este Lazăr Cernescu — cunoscut în presa de partid și în cultura oficială comunistă sub numele de Lazăr de la Rusca — un țăran muzicant, numit pădurar, ale cărui legături cu Securitatea și sfârșitul tragic la finele anului 1948 au fost transformate de aparat într‑un exemplu eroic. Povestea morții sale — răpirea, torturarea bestială și dezmembrarea trupului, descoperirea cadavrului abia în primăvara lui 1949 — a fost valorificată de propagandă pentru a inventa un erou luminător, parangon al virtutăților révolutionare, și pentru a demoniza partizanii anticomuniști ca „bestiariu” al trecutului burghez. Costea îmbină sursele de presă de partid, materialele de arhivă și nu în ultimul rând anchetele orale desfășurate în Munții Banatului în anii ’90 (în cadrul Institutului de Istorie Orală de la Cluj, sub coordonarea lui Doru Radosav). Această combinație metodologică permite o reconstrucție nu doar a faptelor, ci și a circuitului simbolic: cum se construiește și se circulă un mit, cum intră acesta în manuale și în ritualurile locale (pelerinaje, onoruri, comemorări), dar și cum se degradează ori este instrumentalizat diferit de regimurile succesive.
Unul din meritele remarcabile ale analizei lui Costea este reliefarea dinamismului mitului: Lazăr de la Rusca nu rămâne constant pe o poziție fixă în imaginarul colectiv. Inițial erou‑model în campania propagandistică din jurul procesului din 1949, el ocupă spații în poezie (Dan Deșliu), reportaj și roman (Petru Dumitriu, Radu Theodoru) și în manualele școlare. Ulterior, odată cu schimbarea echilibrului politic intern — tranziția de la cultul „dejenist” la politica culturală a lui Ceaușescu — figura pierde din vizibilitate, iar mormântul, plăcile comemorative și prezentările oficiale suferă reconfigurări. După 1990, recontextualizarea istorică inversează valoarea morală a personajului: eroul propagandistic devine simbol al colaborării cu Securitatea și al trădării comunității. Costea utilizează conceptul de „mitbiografie” pentru a desemna procesul complex prin care viața unei persoane este modelată în discursul public atât de regim, cât și de literatura propagandistică, cultura de masă și memoria locală. Prin acest instrument analitic sunt explicate nu doar selecțiile și omiterea faptelor, ci și transformările semnificaționale: de ce un erou al unei epoci devine indezirabil în alta, cum se reconstruiesc sensuri istorice în funcție de necesitățile legitimatorii ale puterii, și cum memoria locală păstrează sau respinge aceste construcții. Istoricul Costea vorbește de mit, dar în sens constructiv (de construct) nu destructiv (destructiv) ca Lucina Boia.
Studiul lui Costea arată și costurile sociale ale acestor mituri: polarizări comunitare îndelungate (vendete care traversează generații), stigmatizarea familiilor, distrugerea memoriilor locale autentice sub stratul propagandei și, mai târziu, procesul dur de demonizare. Exemplul readucerii la viață a memoriei lui Lazăr Cernescu după 1990, transformarea plăcilor comemorative, dar și episoadele violente ulterioare care zguduie comunitatea, arată că miturile politice pot alimenta conflicte sociale pe termen lung. Mitbiografia în comunism și postsocialism este valoroasă prin rigoarea documentară, integrarea anchetei orale și claritatea conceptuală. Ea oferă un model replicabil pentru studiul altor mituri regionale și naționale. O limită potențială, pe care o recunosc studiile de acest tip, este dificultatea separării totale a planului narativ de cel simbolic: la anumite niveluri, interpretările rămân deschise unor lecturi diferite, iar accesul la anumite arhive rămâne dificil. Totuși, Costea gestionează bine aceste constrângeri și aduce argumente solide pentru principalele sale concluzii. Carte lui Ionuț Costea este o contribuție substanțială la înțelegerea modului în care regimurile autoritare construiesc și folosesc eroi, dar și despre ce se întâmplă când aceste narațiuni își pierd utilitatea politică. Studiul lui depășește biografia locală a unui personaj tragic și se constituie într‑o lecție despre relația dintre putere, memorie și comunitate: un Ianus al istoriei moderne, ale cărui fețe se schimbă odată cu tranzacțiile simbolice ale timpului politic. Pentru istorici, pentru cercetătorii memoriei și pentru publicul larg interesat de mecanismele propagandei, ”Mitbiografia în comunism și postsocialism” rămâne o lectură obligatorie. Ionuț Costea este un istoric care nu a scris mult, dar lucrările sale sunt concise și consistente. Stilul este fluid fără să fie încărcat de note de subsol. Nu e un istoric care face valuri, dar își face meseria de istoric cu vocație și conștiincios. Abordează într-un mod vindicativ imaginarul și memoria colectivă pe modelul școlii analelor.
Ionuț Țene