Răducu Rușeț este de profesie istoric, a făcut asistență universitară, dar este cunoscut în mediul academic mai ales pentru lucrările sale despre istoria presei din Transilvania de după 1860 și despre educația timpurie. Lucrările de cercetare și cărțile pe care le-a scris au fost citate de publicații prestigioase internaționale din SUA, Australia și Germania, iar câteva fac parte din patrimoniul unor biblioteci studențești cunoscute în Europa. Cercetătorul doctor Răducu Rușeț și-a însușit pasiunea pentru istorie transmisă prin înaintașii săi cu origini austriece și oltenești. Răducu Rușeț s-a afirmat pe planul istoriografiei ardelene cu studiul „Observații privind evoluția demografică a comunității greco‑catolice din satul Lujerdiu, comuna Cornești în perioada 1858–1910” (Observations on the demographic evolution of the Greek‑Catholic community in the village of Lujerdiu, Cornești commune during 1858–1910), care a văzut lumina tiparului în volumul „Tinerii istorici și cercetările lor” (Cluj‑Napoca, 2014).
Ediției critice a volumului Societatea „Transilvania. Amintiri de la «Tribuna» veche. Scrieri politice”, semnată de Răducu Rușeț și publicată de Presa Universitară Clujeană (2014), îi revine meritul readucerii în atenția specialiștilor și a publicului larg a unei personalități prea puțin valorificate de istoriografia românească: Septimiu Albini. Colectarea și editarea atentă a notelor memorialistice, a textelor politice și a micromonografiei dedicate societății „Transilvania” oferă nu doar materiale inedite, ci și un instrument de lucru esențial pentru înțelegerea mișcării tribuniste și a contextului politic transilvănean de la sfârșitul secolului al XIX‑lea. Textele selectate provin în bună parte din fondul Ioan Lupaș al Arhivelor Mitropoliei Ortodoxe Române din Sibiu și cuprind însemnări scrise cu diverse ocazii, relatări despre activitatea lui Albini ca redactor al revistei Tribuna, precum și reflecții politice și sociale grupate de editor sub genericul „Scrieri politice”. O astfel de documentare arhivistică îmbogățește considerabil sursele primare disponibile pentru studiul mișcării naționale românești din Transilvania, în special în perioada în care apetitul pentru reorganizare culturală și politică — reflectat și în acțiunile Memorandumului din 1892 — era în creștere. Micromonografia despre societatea „Transilvania”, inclusă în volum cu prilejul a patru decenii de la înființare, este deosebit de valoroasă. Societatea a reprezentat un pilon al vieții culturale și identitare a românilor ardeleni, oferind cadrul organizațional și intelectual pentru multiple inițiative de consolidare națională. Textul lui Albini, înregistrat în registrele epocii și acum reeditat, relevă nu doar idealurile generației tribuniste, ci și strategiile lor de afirmare într‑un spațiu politic complicat, dominat de presiuni naționaliste din partea administrațiilor maghiare și a Austro‑Ungariei. Rolul editorului Răducu Rușeț este unul de restaurator documentar: selecția, ordinearea și notarea materialelor se realizează cu rigoare arhivistică și cu sprijin științific — volumele fiind validate de profesorii Nicolae Bocșan și Ioan Bolovan. Astfel, lucrarea devine mai mult decât o simplă antologie de texte: ea funcționează ca instrument de revalorizare a unui actor cultural‑politic subapreciat și ca sursă pentru cercetări ulterioare privind presa, mobilizarea civică și discursul politic românesc din Transilvania de la sfârșitul secolului al XIX‑lea. Importanța acestei reeditări se extinde dincolo de cercetarea academică. Publicarea textelor lui Albini facilitează accesul tinerelor generații la mărturii directe despre climatul ideatic și practicile politice ale vremii, contribuind la o mai bună înțelegere a proceselor de formare a identității naționale în regiune. În același timp, documentele readuse la lumină pot alimenta reconstituiri culturale, expoziții și materiale didactice privind mișcarea tribunistă și rolul presei locale. Volumul editat de Răducu Rușeț reprezintă o restituire documentară necesară: nu doar pentru a umple o lacună biografică în cazul Septimiu Albini, ci și pentru a oferi cercetătorilor și publicului surse directe și comentate despre una dintre instituțiile cheie ale mișcării culturale și politice românești din Ardeal — societatea „Transilvania” și revista Tribuna. Prin această ediție, Albini revine în centrul reflecțiilor asupra epocii, iar textul devine un punct de plecare pentru studii viitoare despre presa tribunistă, rețelele intelectuale și mobilizarea națională în Transilvania.
O contribuție originală este „Monografia Fundației Ziariștilor Români din Ungaria 1910–1918/1931”, semnată marca Răducu Rușeț (Presa Universitară Clujeană, 2021), care reconstituie istoria unei instituții esențiale pentru profesionalizarea presei românești din Transilvania la începutul secolului XX. Pornind din cercetări întreprinse în cadrul proiectului „Actori colectivi în Transilvania epocii moderne”, autorul valorifică presa contemporană și bibliografia de specialitate pentru a urmări evoluția fundației, activitatea membrilor săi și influența ei în mișcarea națională. Studiul confirmă ipoteza integrării Fundației în Sindicatul Ziariștilor Români din Ardeal și Banat (înființat în 1921, la Cluj), arătând continuitatea și transformarea rețelelor profesionale de presă. Lucrarea pune în lumină rolul fundației în formarea intelectuală și profesională a jurnaliștilor români, care au folosit presa ca instrument de afirmare națională în fața administrațiilor austro‑ungare. Printr‑o abordare documentară riguroasă, autorul contextualizează activitatea fundației în lunga tradiție a revendicărilor culturale și politice românești (de la „Școala Ardeleană” până la Marea Unire din 1918). Monografia oferă date inedite, cronologii și interpretări utile pentru istoria presei, istoria mișcării naționale și studiile despre profesionalizarea jurnalistică în spațiul transilvănean. Lucrarea este recomandată cercetătorilor, studenților și oricui interesează istoria cultural‑politică a românilor din Austro‑Ungaria.
Sub sintagma teoretică „Satul este frate cu românul” se încadrează o carte scrisă de clujeanul Răducu Rușeț, în stilul miscellanea. Răducu Rușeț este un personaj emblematic al vieții culturale locale și este recunoscut în mediul academic pentru lucrările sale dedicate istoriei presei din Transilvania de după 1860 și educației timpurii. Lucrările sale de cercetare și cărțile publicate au fost citate în publicații internaționale de prestigiu din SUA, Australia și Germania, iar unele dintre acestea fac parte din patrimoniul unor biblioteci studențești renumite în Europa. Răducu Rușeț este considerat parte a noului val istoriografic clujean, alături de Mircea Gheorghe Abrudan și Marius Ioan Eppel, și s‑a afirmat ca un istoric serios și un documentarist al faptelor și evenimentelor istorice, profund conectat cu istoria și tradiția culturală din Transilvania în epoca modernă. Titlul lucrării recent publicate de istoricul clujean este „Din gura satului și inima țării” și a apărut la Presa Universitară Clujeană în 2025. Lucrarea a beneficiat de îngrijirea a doi referenți de excepție ai istoriografiei române: acad. Ioan Bolovan și prof. univ. dr. Ioan Cârja, dar și de sprijinul teologului universitar Ioan Chirilă. Lucrarea este un compendiu de poezii, descântece, doine, balade, legende, ziceri, mitologii populare și traduceri din poeții antici, precum și alte forme de folclor românesc. De asemenea, sunt incluse texte despre obiceiuri, tradiții, mituri populare și activitatea revistelor de folclor din perioada 1848–1946, respectiv culegeri de folclor, datini și tradiții românești preluate din revista Astrei „Transilvania”, revista de rezistență a românilor ardeleni. Lucrarea „Din gura satului și inima țării”, redactată sub bagheta editorului Răducu Rușeț, reprezintă un studiu documentat asupra folclorului românesc și a rolului său în consolidarea identității naționale. Autorul argumentează că folclorul — poezie, descântece, balade, doine, hore, urături etc. — leagă trecutul de prezent și servește drept formă autentică de exprimare culturală și sursă istoriografică. Se analizează definițiile și funcțiile principalelor genuri folclorice și modul în care ele reflectă valorile, credințele și „tare” și „calități” ale satului românesc. Studiul pune în evidență contribuția publicațiilor și revistelor (în special „Transilvania”) în culegerea, conservarea și popularizarea poeziei populare, mai ales în contextul Transilvaniei sub dominații străine. Sunt evaluate influențele cercetătorilor și editorilor din secolele XIX–XX (Grigore Silasi, Athanase Marian Marienescu, Timotei Cipariu, Gheorghe Coșbuc ș.a.), precum și rolul societăților culturale (ASTRA) în revitalizarea identității naționale. Rușeț susține acceptarea folclorului ca document util în scrierea istoriei, paralel cu sursele scrise și arhivistice. Analiza include și reflecții sociologice (Ernest Gellner) asupra grupurilor tradiționale și moderne și asupra impactului schimbărilor sociale asupra coeziunii. Compendiul este prezentat ca un instrument de referință util pentru cercetare și pentru transmiterea patrimoniului folcloric către public și generațiile tinere. Răducu Rușeț este un tânăr istoric crescut la școala istoriografică a lui Ioan Bolovan care, prin contribuțiile sale, a dezvoltat importanța surselor etnografice și de presă ca izvoare importante ale istoriografiei ardelene. Este o voce nouă care s‑a afirmat printr‑o metodologie istorică ce pune accent pe surse și izvoare inedite; aș putea spune „colaterale”, fără să fie preocupat de conturarea unui stil literar, ci de o abordare punctuală cu inserții pozitiviste. În istoriografie, sursa marginală devine epicentrul în culegerea surselor și izvoarelor. Aceasta este contribuția sa.
Ionuț Țene